Lease termination validity and the prohibition on ex officio invocation of relative territorial incompetence under Article 130(3) CPC

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani la data de 16 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat in judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitand anularea notificării privind rezilierea contractului de închiriere nr. x/22.05.2015.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270 C. civ., art. 25.2 din contractul de închiriere, art. 148 şi art. 914 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7858 din 4 decembrie 2018, Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut că, în raport cu prevederile art. 1270 C. civ., art. 31 pct. 31.1 din contract, coroborat cu art. 126 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, având în vedere că prorogarea convenţională a competenţei intervine în temeiul unei înţelegeri a părţilor.

Totodată, instanţa a mai constatat că, în speţă, convenţia de alegere a competenţei a fost făcută în scris, înaintea ivirii litigiului, nefiind vorba despre unul din cazurile în care este interzisă o astfel de convenţie, conform art. 126 alin. (2) C. proc. civ.. Prin urmare, conform alegerii de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti pentru a soluţiona litigiul, aceasta fiind instanţa de la domiciliul pârâtei. De asemenea, s-a mai reţinut că procesul dintre părţi este privitor la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, iar competenţa teritorială în cauză este reglementată de norme de ordine privată.

Prin sentinţa civilă nr. 1538 din 20 februarie 2019, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecatoriei Focşani. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, că raportat la obiectul litigiului, în speţă sunt incidente normele referitoare la competenţa teritorială de ordine privată, excepţia necompetenţei teritoariale putând fi invocată doar de către pârâtă, prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, s-a constat că Judecătoria Focşani nu putea să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, faţă de obiectul litigiului şi norma ce guvernează competenţa, această posibilitate fiindu-i oferită doar pârâtei in limine litis, motiv pentru care s-a reţinut că instanţa iniţial învestită este competentă să soluţioneze litigiul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 1 aprilie 2019, astfel că, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanţa constată că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului îl reprezintă anularea unei notificari de reziliere a contractului de închiriere, aceasta fiind o acţiune personală, având în vedere că prin contractul de închiriere părţile şi-au asumat o obligaţie de a face, şi anume aceea de a pune la dispozitia locatarului un spaţiu comercial, iar acesta din urma şi-a asumat şi obligaţia de a plăti chiria către locator.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Astfel, una dintre caracteristicile competenţei de ordine privată o reprezintă împrejurarea că nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce priveşte persoana care poate sesiza această neregularitate.

Prin urmare, în situaţia în care reclamantul învesteşte cu soluţionarea unei cereri o instanţă necompetentă teritorial, iar în speţă nu sunt incidente norme de competenţă exclusivă, de ordine publică, necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă din oficiu.

Cum, în speţă, reclamanta a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Focşani, iar pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte constată că această instanţă a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2019.