Competence of appellate court over appeals from tribunal decisions in cases valued up to 200,000 RON

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu-Jiu, secţia Civilă la data de 26 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanţei de judecată ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 din condiţiile speciale ale contractului de credit nr. x/2008, teza finală, în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a nivelului dobânzii administrate, să se constate nulitatea absolută a acesteia şi să fie obligată banca pârâtă să restituie reclamanţilor suma ce reprezintă diferenţa dintre dobânda de 9,9% şi dobânda lunară percepută de bancă, să se constate caracterul abuziv al clauzei privind dreptul băncii de a modifica dobânda administrată fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de evoluţia pieţei, clauza fiind prevăzută la art. 2.10 lit. d) din condiţiile generale ale contractului de credit.

Totodată, s-a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de administrare a creditului, prevăzută la pct. 9 lit. c) din condiţiile speciale ale contractului de credit şi, în consecinţă, cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumelor încasate în temeiul acestei clauze, împreună cu dobânda legală, calculată de la data plăţii fiecărei rate până la data restituirii efective. Reclamanţii au cerut să se constate, de asemenea, caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de urmărire riscuri prevăzută la art. 9 lit. f) din contractul de credit şi nulitatea absolută a acestei clauze şi obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzei, împreună cu dobânda legală, calculată de la data plăţii fiecărei rate până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 296/2004, art. 266, art. 1092 C. civ., art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5904/2017 din 5 septembrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa restituirii sumelor încasate cu mai mult de 3 ani anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii D. şi B., în sensul constatării caracterului abuziv al clauzei inserate la pct. 9 lit. c) din condiţiile speciale şi la art. 3.9 din condiţiile generale ale contractului de credit nr. x/2008 încheiat între părţi, clauză ce prevede comisionul de administrare, a anulat aceste prevederi şi a obligat pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate pe toată durata derulării contractului cu titlul de comision de administrare, cu dobânda legală aferentă de la data plăţii fiecărei sume până la momentul achitării efective şi integrale a debitului.

Totodată, s-a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 9 lit. f) din condiţiile speciale şi la art. 3.8 din condiţiile generale ale contractului de credit nr. x/2008 încheiat între părţi, clauză care prevede comisionul de urmărire a riscurilor, au fost anulate aceste prevederi, fiind obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate pe toată durata derulării contractului cu titlul de comision de urmărire riscuri, cu dobânda legală aferentă de la data plăţii fiecărei sume şi până la momentul achitării efective şi integrale a debitului.

A fost respinsă cererea în rest.

De asemenea, a fost respins ca nedovedit capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 222 din 26 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă s-a respins excepţia tardivităţii apelului incident al reclamanţilor, invocată de pârâta C. S.A..

Prin aceeaşi decizie, a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5904/2017 din 5 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă.

A fost admis apelul incident declarat de reclamanţii D. şi B., în sensul schimbării sentinţei civile nr. 5904/2017 din 5 septembrie 2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, secţia Civilă, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată şi constatării caracterul abuziv şi al clauzelor prevăzute la art. 5 din condiţiile speciale şi art. 2.10.d din condiţiile generale ale contractului de credit.

De asemenea, a fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele de bani percepute în plus faţă de rata lunară compusă din indicele de referinţă la care se adaugă marja fixă a băncii de la data încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă de la data fiecărei reţineri, la data restituirii.

Recurenta-pârâtă C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 222 din 26 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat casarea deciziei recurate, iar în urma rejudecării să se dispună admiterea apelului formulat de pârâtă şi respingerea apelului incident declarat de reclamanţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 1 martie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 97 pct. 1 şi art. 483 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanţa supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 222 din 26 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalul Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 222 din 26 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 222 din 26 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2019.