Town's restitution claim for legal fees stands as annulled appeal leaves dismissal intact

Şedinţa publică din data de 23 mai 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj reclamantul Oraşul Cehu Silvaniei a solicitat instanţei obligarea Societăţii de avocatură A. restituirea onorariilor achitate de către Primăria Oraşului Cehu Silvaniei în baza contractelor de asistenţă juridică nr. x din 20.03.212, x din 21.11.2012 şi x din 23.01.2014 şi x. Valoarea totală a pretenţiilor este de 51.780 RON şi majorări de întârziere de 2% calculate conform art. 731 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice.

Prin sentinţa civilă nr. 2208 din 14.09.2017 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosar nr. x/2017, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului Oraşul Cehu Silvaniei, împotriva pârâtei Societatea de Avocatură A., pentru obligarea acesteia la restituirea onorariilor avocaţiale în sumă de 51.780 RON şi majorări de întârziere de 2%.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamantul Oraşul Cehu Silvaniei, prin Primar, solicitând admiterea apelului şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Cluj, secţia I Civilă prin decizia nr. 98/A/2018 din 13 iunie 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Oraşul Cehu Silvaniei, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 2208 din 14.09.2017 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosar nr. x/2017, pe care o menţine.

Împotriva deciziei nr. 98/A/2018 din 13 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I Civilă, a declarat recurs reclamantul Oraşul Cehu Silvaniei, prin Primar.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, cu consecinţa admiterii acţiunii în tot.

În susţinerea recursului recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel a nesocotit autoritatea lucrului judecat, în sensul că a neglijat starea de fapt reţinută de către aceasta prin decizia civilă nr. 1539/2016 pronunţată în dosar x/2015

În mod eronat a susţinut instanţa de apel că, cheltuiala făcută de reclamant este una netemeinică şi nelegală.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei decizii care nu este supusă acestei căi de atac, în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. În subsidar, au fost analizate aspectele de formă ale recursului, prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că dezvoltarea criticilor nu permite examinarea acestora din perspectiva temeiului de drept invocat.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se observă că dezvoltarea criticilor nu permite examinarea acestora din perspectiva temeiurilor de drept invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurentul-reclamant deşi a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentului-reclamant au vizat nesocotorea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1539/2016 pronunţată în dosar nr. x/2015 prin reţinerea altei situaţii de fapt decât cea constatată la data pronunţării deciziei sus evocate. Este de constatat că aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate şi ţinând cont de împrejurarea că, criticile de recurs invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ. va anula recursul declarat de recurentul-reclamant ORAŞUL CEHU SILVANIEI, PRIN PRIMAR B. împotriva deciziei nr. 98/A/2018 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant ORAŞUL CEHU SILVANIEI, PRIN PRIMAR B. împotriva deciziei nr. 98/A/2018 din 13 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C.A. A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2019.