Nullity of cassation appeal due to failure to substantiate illegality grounds in company liability claim

Şedinţa publică din data de 23 mai 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia a IV-a Civila la data de 10.01.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a chemat in judecata pe paratii B. si C., solicitand ca acestia sa fie obligati la plata in solidar a sumei de 5.459,92 RON cu titlu de prejudiciu adus reclamantei ca urmare a faptelor culpabile savarsite de parati in calitate de asociati ai D. S.R.L.. De asemenea, reclamanta a cerut obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinţa civila nr. 4048 din 06.11.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta S.C. A. S.A. impotriva pârâţilor B. şi C..

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a acesteia si obligarea intimatilor-parati in solidar la plata sumei de 5.459,92 RON, reprezentând prejudiciul adus subscrisei ca urmare a faptelor culpabile săvârşite de aceştia in calitate de asociaţi ai SC. D. S.R.L., precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cerere, pentru urmatoarele motive de apel:.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia nr. 1113 din 29 mai 2018 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta S.C. A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 4048 din 06.11.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C..

Împotriva deciziei nr. 1113 din 29 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, cu consecinţa admiterii acţiunii în tot.

În susţinerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a susţinut că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 2371 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, însă din probele dosarului nu a rezultat că s-a realizat o confuziunea de patrimonii.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se observă că dezvoltarea criticilor nu permite examinarea acestora din perspectiva temeiurilor de drept invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă deşi a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei-reclamantă au vizat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2371 alin. (3) C. proc. civ.. Este de constatat că aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate şi ţinând cont de împrejurarea că, criticile de recurs invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ. va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1113 din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1113 din 29 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2019.