Nullity of extraordinary appeal for failure to frame grounds within statutory casation categories despite labeling them as procedural violations

Şedinţa publică din data de 23 mai 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş la data de 7 martie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii 1) B. şi 2) C., a solicitat instanţei: 1) să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare acţiuni atestat sub nr. x din 20 decembrie 2013 de avocat D. şi că între reclamantă şi pârâtul 1, cu privire la cuantumul preţului, îşi produce efectele actul simulat încheiat la aceeaşi dată, denumit "Convenţie angajament anexă la contract..." 2) să constate că a intervenit pactul comisoriu convenit de către părţi, iar în subsidiar, să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr.x din 20 decembrie 2013 şi a actului secret "convenţie angajament" încheiată în aceeaşi dată, anexă a contractului, precum şi a tuturor actelor subsecvente; 3) să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâţilor la repararea prejudiciului suferit ca urmare a desfăşurării contractului, prin: a) restituirea sumelor achitate în cuantum total de 1.099.698,75 RON; b) plata de penalităţi în cuantum de 248.735 RON (calculate la suma de 649.698,75 RON pentru perioada 18.02.2015-07.03.2016); c) plata de penalităţi în continuare până la data pronunţării hotărârii, şi în continuare, până la plata efectivă a sumelor; d) în subsidiar, să se dispună adaptarea contractului şi exonerarea de la plata restului de preţ, în temeiul art. 1271 C. civ.

Prin sentinţa nr. 21 din 2 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosar nr. x/2016 s-a luat de renunţarea reclamantei A. S.R.L. reprezentată prin administrator E. la judecata petitului referitor la acţiunea în constatarea simulaţiei contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni atestat sub nr. x din 20 decembrie 2013 de av. D.; s-a luat act de renunţarea reclamantei A. S.R.L. reprezentată prin administrator E. la judecata petitului referitor la adaptarea preţului contractului ca urmare a intervenirii impreviziunii; s-au respins restul petitelor din cererea formulată şi precizată de reclamanta Societatea A. S.R.L., susţinută şi de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată; s-a luat act că pârâtul pârâtul B. nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L., prin administrator E..

Prin decizia civilă nr. 583/A din 16 noiembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal admite apelul formulat de reclamanta Societatea A. S.R.L. - prin lichidator judiciar F. IPURL împotriva sentinţei nr. 21 din 2 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosar nr. x/2016, pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Admite cererea formulată şi precizată de reclamanta Societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B. şi constată intervenită rezoluţiunea contractului în baza pactului comisoriu prevăzut de art. 4 alin. (1) lit. a) din Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr.x din 20 decembrie 2013 încheiat între părţi.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi obligă pârâtul B. la plata către apelantă a sumei de 649.698,75 RON preţ încasat în baza contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, precum şi a sumei de 248.735 RON cu titlu de penalităţi de 0,1% pe zi de întârziere calculate pentru perioada 18 februarie 2015-7 martie 2016 şi, în continuare, până la plata efectivă a sumei reprezentând preţ.

Menţine dispoziţiile prin care s-a luat act de renunţarea reclamantei A. S.R.L. la judecata petitului referitor la acţiunea în constatarea simulaţiei contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni atestat sub nr. x din 20 decembrie 2013 de av. D., respectiv la judecata petitului referitor la adaptarea preţului contractului ca urmare a intervenirii impreviziunii.

Împotriva deciziei civile nr. 583/A din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul B. a formulat recurs.

Prin memoriul de recurs, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea în tot a sentinţei Tribunalului Specializat Mureş, de respingere a acţiunii.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre prin care instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv respingerea excepţiei netimbrării şi omisiunea completului de apel de a se abţine de la judecarea apelului.

În ceea ce priveşte încălcarea regulilor de procedură referitor la respingerea excepţiei netimbrării, recurentul susţine că în mod eronat instanţa de apel a respins excepţia netimbrării şi că s-ar fi încălcat regulile de procedură prin faptul că instanţa nu a ţinut cont de încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare, care se bucură de autoritate de lucru judecat, deşi în cauză administratorul judiciar al societăţii reclamante şi-a însuşit apelul declarat de aceasta în cauză, înainte de pronunţarea încheierii.

Referitor la încălcarea regulilor de procedură ce privesc existenţa unor cauze de incompatibilitate prevăzute de art. 41 şi 42 C. proc. civ., recurentul face trimitere la două încheieri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-au admis cererile de strămutare a două dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care arată că acestea se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că, judecătorii aveau un motiv temeinic de abţinere de la soluţionarea apelului formulat în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul se referă la motivele străine de natura cauzei raportat la suma de 291.000 RON achitată numitei C..

Astfel, recurentul susţine că instanţa de apel a reţinut motive străine de natura cauzei raportat la faptul că sumele achitate doamnei C. nu au legătură cu contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr.x din 20 decembrie 2013.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs, recurentul susţine că instanţa de apel "fără să citească" contractul de vânzare-cumpărare a luat decizii care cuprind motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei, sens în care arată că, potrivit art. 4 din Contract, rezoluţiunea se poate dispune doar în situaţia în care cumpărătorul nu intră în posesia acţiunilor care fac obiectul contractului.

În acest sens, arată că toate prevederile obiectului contractului au fost realizate de vânzătorul de acţiuni de bună credinţă, nu şi de cumpărător neplătind acţiunile nici până în prezent, astfel că în opinia sa, instanţa de apel în mod greşit nu a vrut să observe că toate celelalte articole din contract sunt obligaţii şi garanţii date de semnatarii contractului care să protejeze pe cumpărător cu înscrierea acţiunilor în registrul acţionarilor să aibă loc şi aceasta să nu fie periclitată nici în viitor şi să protejeze pe vânzător pentru încasarea valorii acţiunilor.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul înţelege să facă trimitere de mai multe ori la autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti.

În acest context, recurentul face trimitere la încheierea nr. 51/A/CC din 11 septembrie 2017, prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosar nr. x/2016 şi la sentinţa nr. 16 din 25 martie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2016 rămasă definitivă prin decizia nr. 87 din 29 noiembrie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2016.

Mai susţine recurentul că încheierile nr. 2248 din 24 mai 2018 şi 2593 din 7 iunie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect cererile de strămutare a altor două dosare se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu decizia pronunţată de instanţa de apel.

În continuare, recurentul susţine că decizia atacată este tendenţioasă, unilaterală, aduce avantaje numai cumpărătorului de acţiuni incorect, iar vânzătorul pierde tot prin repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării de acţiuni.

Vânzătorul de acţiuni nu este de acord cu rezilierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr.x din 20 decembrie 2013, deoarece părţile nu se pot pune în situaţia anterioară de la semnarea contractului si predarea acţiunilor.

Societatea fiind în faliment, nu are niciun fel de active, numai numele, astfel principalul drept al acţionarului majoritar de a impune prin vot în adunarea generală a acţionarilor prerogativele prevăzute de legea nr. 31/1990 articolul 111, 112, 113 sunt anulate.

Acţionarul majoritar nu poate să numească prin adunarea generală consiliul de administraţie, comitetul director, care să elaboreze un plan prin care societatea să-si realizeze obiectul de activitate.

Acţionarul majoritar nu poate să-si stabilească şi să aprobe bugetul de venituri şi cheltuieli, fără de care nicio societate nu poate să funcţioneze, deoarece societatea efectiv nu există, nu poate să-si realizeze obiectul de activate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 august 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea depusă, la data de 1 octombrie 2018, recurentul B. a solicitat înlăturarea susţinerilor intimatei-reclamante.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 29 noiembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., Completul de filtru, în unanimitate, a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia; prin raport reţinându-se nulitatea cererii de recurs.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, recurentul depunând punct de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că recurentul-pârât B., deşi a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, ca fiind art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurentul a relatat opinii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurentul tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Astfel, prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine încălcarea regulilor de procedură referitor la respingerea excepţiei netimbrării, întrucât în mod eronat instanţa de apel a respins această excepţie şi nu a ţinut cont de încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare, care se bucură de autoritate de lucru judecat, deşi în cauză administratorul judiciar al societăţii reclamante şi-a însuşit apelul declarat de aceasta în cauză, înainte de pronunţarea încheierii.

Cererea de reexaminare, prevăzută dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, reprezintă o cale de atac de retractare, singura prin care poate fi supus cenzurii modul de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Aspectele privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un drept de opţiune al părţii între contestarea pe calea reexaminării sau prin alte căi de atac.

Ca atare, încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului, conform celor statuate de alin. (2) al art. 39 din aceeaşi ordonanţă.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În acest context, trebuie reţinut faptul că instanţa supremă nu poate reanaliza problema timbrajului din etapele anterioare, în raport cu dispoziţiile evocate, iar faptul că instanţa de apel a revenit asupra obligaţiei de plată impuse în sarcina apelantei ţinând cont de ratificarea cererii de către practicianul în insolvenţă şi de dispoziţiile speciale cuprinse în art. 115 din Legea nr. 85/2014, nu constituie motive de nelegalitate care să atragă incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs, recurentul susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre prin care instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii cu privire la omisiunea completului de apel de a se abţine de la judecarea apelului, aspecte, de asemenea, invocate formal, având în vedere dispoziţiile art. 53 C. proc. civ.

Referitor la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care recurentul susţine că instanţa de apel "fără să citească" contractul de vânzare-cumpărare a luat decizii care cuprind motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei, se constată că dezvoltarea acestui motiv de recurs nu conţine critici de nelegalitate care să permită incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul înţelege să facă trimitere de mai multe ori la autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti, fără a prezenta critici şi legătura acestora cu prezenta cauză.

În speţă, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte a constatat că recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, se constată că recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel prin admiterea apelului reclamantei Societatea A. S.R.L. - prin lichidator judiciar F. IPURL.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 583/A din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 583/A din 16 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2019.