Negative conflict of jurisdiction: competence between enforcement court and court of original title for mixed execution and title clarification contests

Şedinţa publică din data de 23 mai 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 27 august 2018 sub nr. x/2018, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimata A. a formulat contestaţie împotriva popririi înfiinţate la 8 iunie 2018 de Biroul Executorului Judecătoresc "B." în dosarul nr. x/2018, solicitând desfiinţarea popririi şi anularea executării silite. Totodată, a solicitat şi suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 712 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 13871 din 31 octombrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 28 noiembrie 2018.

La termenul de judecată din 13 februarie 2019, instanţa a rămas în pronunţare, în principal, pe aspectul privind calificarea prezentei contestaţii la executare drept o contestaţie la titlu (în ceea ce priveşte motivul de contestaţie nr. VI, privind incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, din punctul de vedere al lămuririi întinderii şi a aplicării titlului executoriu hotărâre judecătorească), iar, în rest, drept o contestaţie la executarea propriu-zisă (în ceea ce priveşte restul motivelor de contestaţie), iar, în subsidiar, pe excepţia invocată din oficiu a necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Instanţa, în acord cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. a procedat la verificarea, din oficiu, a competenţei sale şi, în acest context, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în raport cu dispoziţiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 909 din 13 februarie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a calificat contestaţia la executare drept o contestaţie la titlu din punctul de vedere al lămuririi, întinderii şi aplicării titlului executoriu şi o contestaţie la executare propriu-zisă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că prezenta cerere are ca obiect contestaţie la executare, pe de o parte, contestaţie la titlu - în raport de motivul de contestaţie nr. VI, privind incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, prin care, în esenţă, se solicită lămurirea întinderii şi a aplicării titlului executoriu - hotărâre judecătorească pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, pe de altă parte, contestaţie la executarea propriu-zisă, în ceea ce priveşte restul motivelor contestaţiei, toate acestea aferent executării silite care face obiectul dosarului de executare deschis la iniţiativa intimatei A., la data de 4 aprilie 2018, sediul debitorului (contestatorul din prezenta cauză) Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind situat în Bucureşti.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare propriu-zisă, instanţa a reţinut că la momentul începerii executării silite, marcate prin înregistrarea cererii creditorului la executorul judecătoresc la 4 aprilie 2018, debitorul avea sediul în Bucureşti, sector 5 când erau în vigoare dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe (publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014), potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar "instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În acest context, instanţa a apreciat că devin incidente în cauză dispoziţiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ. precum şi ale art. 24 C. proc. civ. întrucât, prin raportare la data sesizării organului de executare de către creditor, determinarea instanţei competente pentru a soluţiona contestaţia la executare propriu-zisă, şi anume, a instanţei de executare, se face prin aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, adică Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Cu privire la contestaţia la titlu, instanţa a reţinut că determinarea instanţei competente a o soluţiona se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 alin. (3) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută", adică Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În privinţa instanţei competente în a soluţia acţiunea civilă cu care a fost învestită, formată din două cereri principale (contestaţie la executarea propriu-zisă şi contestaţie la titlu), cereri între care există o strânsă legătură, aceasta a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 714 alin. (3) teza I coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a calificat contestaţia la executare, pe de o parte, drept o contestaţie la titlu (în ceea ce priveşte motivul de contestaţie nr. VI, privind incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, din punctul de vedere al lămuririi întinderii şi a aplicării titlului executoriu hotărâre judecătorească), iar pe de altă parte, drept o contestaţie la executarea propriu-zisă (în ceea ce priveşte restul motivelor de contestaţie) şi a admis excepţia invocată din oficiu a necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pe rolul Tribunalului Gorj, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019 iar la data de 15 aprilie 2019, prin sentinţa nr. 277 din 15 aprilie 2019 instanţa a disjuns capătul de cerere privind contestaţia la executare propriu-zisă şi a înaintat cauza la compartimentul Registratură al instanţei în vederea formării unui nou dosar ce a primit nr. x/2019

Prin încheierea din 6 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Gorj, secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Gorj a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. în vigoare la data formulării cereri de executare silită, respectiv 4 aprilie 2018, sens în care a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind contestaţia la executare spre competentă soluţionare Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Gorj şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 8 mai 2019, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea contestaţiei la executare, Înalta Curte, constată că prin cererea declinată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti s-a formulat o contestaţie la executare propriu-zisă şi o contestaţie la titlu privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Astfel, prin contestaţia la executare dedusă judecăţii, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, ca în contradictoriu cu intimaţii A. şi BEJ B., să se dispună desfiinţarea popririi şi anularea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 643/2018, precum şi în baza art. 719 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

Cu privire la competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare ce formează obiectul prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că Tribunalul Gorj a apreciat, în mod corect, că aceasta aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data formulării cereri de executare silită - 4 aprilie 2018, instanţa de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de sesizare, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului judecătoresc învestit de creditor.

Aliniatul 2 al aceluiaşi text de lege arată că schimbarea sediului sau domiciliului debitorului sau, după caz al creditorului, după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

De asemenea, art. 651 alin. (3) C. proc. civ., prevede că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Totodată, se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Cum în cauză contestatorul debitor are sediul în Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti, iar Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a încuviinţat executarea silită prin încheierea din data de 12 aprilie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte apreciază că, în cauză competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2019.