Negative jurisdiction conflict resolved: Mehedinți Tribunal competent over former employee's post-termination pay claims.

Şedinţa publică din data de 23 mai 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 10 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante în cuantum de 1885 Euro pe luna septembrie 2017, suma de 518 Euro pe luna octombrie 2017 şi 2.500 RON, reprezentând salariul net neachitat, pe lunile septembrie şi octombrie 2017, conform contractului individual de muncă;

- obligarea pârâtei la plata contribuţiilor sociale către stat şi la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 166 alin. (4), art. 168, art. 171 şi urm. din Codul Muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1532/2018 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalului Timiş, secţia I civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., având ca obiect plata drepturilor salariale restante, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că, în cauză, este competentă instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, respectiv Drobeta Turnu Severin, motiv pentru care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată la 22 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa nr. 132/2019 din 14 martie 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa, verificând din oficiu, competenţa conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, a reţinut că reclamantul A. a învestit Tribunalul Timiş cu o acţiune, având ca obiect drepturi băneşti privind drepturile salariale restante în cuantum de 1885 Euro pe luna septembrie 2017, 518 Euro pe luna octombrie 2017 şi 2500 RON reprezentând salariul net neachitat pe lunile septembrie şi octombrie 2017, obligarea pârâtei la plata contribuţiilor sociale către stat, locul de muncă fiind în Timişoara.

Totodată, instanţa a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul Muncii, cererile privind litigiu de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul are domiciliul sau reşedinţa, dispoziţii care, însă se completează şi cu cele prevăzute de art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivită cărora, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, conform art. 275 Codul Muncii, dispoziţiile Titlului XII Jurisdicţia Muncii, se completează cu prevederile C. proc. civ. iar potrivit art. 216 din Legea nr. 62/2011, dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

În acest context, instanţa a apreciat că potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, s-a reţinut că domiciliul reclamantului este în Drobeta Turnu Severin, dar locul de derulare a raporturilor de muncă este în Timişoara, motiv pentru care atât Tribunalul Mehedinţi cât şi Tribunalul Timiş erau deopotrivă competente în soluţionarea cauzei.

Astfel, s-a reţinut că reclamantul, prin depunerea cererii de chemare în judecată a învestit în mod legal Tribunalul Timiş, acesta manifestându-şi opţiunea şi fixând competenţa definitiv, aceasta nemaiputând fi pusă în discuţie, nici prin revenirea reclamantului asupra ei, nici instanţa din oficiu sau la cererea părţilor, sens în care a constatat că instanţa competentă să soluţioneze litigiul este Tribunalul Timiş.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mehedinţi şi Tribunalul Timiş s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 9 mai 2019, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea acţiunii formulate de A. având ca obiect plata drepturilor salariale restante, Înalta Curte, constată că cererea ce formează obiectul prezentului dosar este un conflict individual de muncă, supus normelor de competenţă specială prevăzute de Codul Muncii şi Legea dialogului social nr. 62/2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul, în vreme ce, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În cauza de faţă se constată că raporturile de muncă au încetat înainte de introducerea cererii de chemare în judecată şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze cauza, potrivit legii, este Tribunalul Mehedinţi, câtă vreme domiciliul reclamantului este situat în localitatea Drobeta Turnu Severin.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2019.