Insurance contract exclusions for intact container seals and the devolutive effect of appeal in reviewing previously raised defenses

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2013 pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 207.772,41 dolari americani sau a echivalentului în RON al acestei sume, la cursul afişat de B.N.R. la data plăţii efective, reprezentând suma asigurată prin poliţa de asigurare seria x nr. x/18.10.2011, precum şi la plata daunelor moratorii izvorând din neexecutarea culpabilă a obligaţiei de plată a despăgubirii, calculate, în absenţa convenţiei părţilor, la nivelul dobânzii legale.

Prin sentinţa civilă nr. 1183/19.11.2014, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 207.772,41 dolari americani, în echivalent RON la data achitării, cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, începând cu data de 12.12.2012 până la plata efectivă a debitului principal; a respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 10,661 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. B. S.A., prin S.C. C. S.A. - Regiunea Iaşi, a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 764/06.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Împotriva deciziei sus-menţionate, S.C. B. S.A, prin S.C. C. S.A. - Regiunea Iaşi, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare, a reiterat situaţia de fapt şi evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare şi a susţinut că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, dar şi că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivelor de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., a susţinut că atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de apel, s-a apărat invocând limitarea de răspundere prevăzută la art. 3.1 din contractul de asigurare, potrivit căruia asigurarea nu acoperă pierderea ca urmare a oricărui tip de furt, cu excepţia furtului săvârşit prin acte de tâlhărie sau prin efracţie şi lipsurile de bunuri din mijlocul de transport cu sigiliul şi/sau alte mijloace de închidere/securizare intact.

Or, chiar şi în ipoteza în care în faţa primei instanţe a invocat doar cazul de limitare vizând săvârşirea unui furt simplu, menţionând cel de-al doilea caz de limitare a răspunderii - sigiliile intacte, temeiul apărării a rămas acelaşi, respectiv convenţia de limitare a răspunderii.

Cu toate acestea, instanţa de prim control judiciar nu a analizat apărarea vizând sigiliile intacte, reţinând că aceasta a fost formulată pentru prima dată în apel.

În opinia recurentei, procedând astfel, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 476 alin. (1) şi (2), art. 477, art. 478 alin. (1) şi (4) şi art. 479 alin. (1) C. proc. civ., care consacră caracterul devolutiv al apelului.

În acest context, a arătat şi că dreptul nelimitat al părţilor la mijloace de apărare noi este consacrat şi acceptat şi în doctrină şi a subliniat că nu a formulat cereri sau argumente noi în apel, ci doar a explicitat şi completat singurul argument formulat în apărare pe tot parcursul procesului, dar şi anterior iniţierii acestuia.

O altă critică circumscrisă de recurentă motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, deşi a reţinut în considerentele hotărârii apelate că soluţia tribunalului este corectă, însă motivarea primei instanţe urmează a fi înlocuită, instanţa de prim control judiciar a păstrat nemodificată sentinţa atacată, chiar şi în condiţiile în care a constatat că motivarea tribunalului este vădit în contradicţie cu cele stabilite de instanţele penale, care au reţinut că modalitatea de operare a inculpaţilor a constat în înşelăciune, cu lăsarea sigiliilor intacte, iar nu în furt prin efracţie.

Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul forţei obligatorii a contractului, făcând abstracţie de prevederile art. 3.1 din contractul încheiat de părţi.

La 13.03.2018 recurenta a depus la dosar o adresă prin care a arătat că este de acord ca recursul să fie judecat de completul de filtru.

La data de 26.04.2018 intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca nefondat şi a precizat că este de acord cu soluţionarea recursului de completul de filtru.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, iar la data de 5 martie 2019, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului şi a completării la raport către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit.

În şedinţa din 21 mai 2019, constatând că părţile şi-au exprimat acordul de soluţionare a recursului în completul de filtru, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va proceda la examinarea recursului în completul de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prioritar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost invocat formal, având în vedere că prin cererea de recurs recurenta nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în ipoteza prevăzută de textul legal.

Deşi, prin recursul declarat, recurenta a invocat şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, vizând tot o încălcare a regulii de procedură prevăzută de art. 478 C. proc. civ., astfel că dezvoltarea acestora permite încadrarea lor în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate împreună cu susţinerile subsumate acestui motiv de recurs, astfel cum au fost formulate de recurentă.

Recurenta a susţinut că, prin considerentele reţinute, instanţa de apel ar fi încălcat limitele efectului devolutiv al apelului reglementat de dispoziţiile art. 476 alin. (1) şi (2), art. 477, art. 478 alin. (1) şi (4) şi art. 479 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a analizat limitarea de răspundere prevăzută la art. 3.1 paragraful (x) din contractul de asigurare.

Conform art. 3.1 din Condiţia de Asigurare "A"/terestru, asigurarea nu acoperă: paragraful (ix) -pierderea ca urmare a oricărui tip de furt, cu excepţia furtului săvârşit prin acte de tâlhărie sau prin efracţie şi paragraful (x) - lipsurile de bunuri din mijlocul de transport/container cu sigiliul şi/sau alte mijloace de închidere/securizare intacte (cu excepţia cazului în care eventualele avarii la mijlocul de transport/container justifică lipsurile de bunuri).

Susţinerile recurentei sunt întemeiate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a încălcat prevederile art. 478 C. proc. civ. conform cărora părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. De asemenea, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut că prin cererea de apel s-a invocat, direct în apel, un nou caz de excludere a răspunderii asigurătorului, respectiv cel prevăzut de art. 3.1 paragraful (x) Condiţia de Asigurare "A"/terestru. Contrar considerentelor reţinute de instanţa de apel, recurenta nu a formulat cereri sau argumente noi şi nu a schimbat calitatea părţilor sau cauza acţiunii, ci doar a explicitat şi completat singurul argument formulat în apărare pe tot parcursul procesului, respectiv clauza de limitare/excludere a răspunderii asiguratorului, prevăzută de art. 3.1 din Contract.

Cel mai important efect al apelului, este "efectul devolutiv", ce constă într-o reeditare a judecăţii pricinii în fond, în sensul că problemele de fapt şi de drept dezbătute în faţa primei instanţe sunt repuse în discuţia instanţei de apel.

În raport cu prevederile art. 478 C. proc. civ., părţile pot supune dezbaterilor înaintea instanţei de apel orice motive şi mijloace de apărare invocate la prima instanţă. La stabilirea întinderii devoluţiunii trebuie avute în vedere atât cererea de apel, cât şi întâmpinarea intimatei prin care acesta a invocat apărări de fond.

Prin urmare, faţă de caracterul devolutiv al apelului şi în baza rolului activ consacrat de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să verifice incidenţa cazului de excludere a răspunderii asigurătorului prevăzut de art. 3.1 paragraful (x) Condiţia de Asigurare "A"/terestru, invocat prin motivele de apel de către apelantă.

Din această perspectivă se impune reexaminarea cauzei, pentru a se stabili în ce măsură operează cazul de excludere a răspunderii asiguratorului şi în cazul prevăzut de art. 3.1 paragraful (x), ce vizează ipoteza în care există pierderi de bunuri din container atunci când sigiliile acestuia au rămas intacte, deoarece, aşa cum s-a reţinut, instanţa de apel nu a efectuat analiza şi din această perspectivă, încălcând efectul devolutiv al căii de atac.

Neputând exercita un control de legalitate asupra acestor chestiuni care nu au fost lămurite pe fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A., PRIN S.C. C. S.A. - REGIUNEA IAŞI împotriva deciziei nr. 764 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta S.C. B. S.A., PRIN S.C. C. S.A. - REGIUNEA IAŞI împotriva deciziei nr. 764 din 6 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.