Salary claims of court staff assigned to Mehedinți Tribunal under extended optional forum

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş - Severin, secţia I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş-Severin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 6,5%, prevăzut de O.G.. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS. 405 RON+4%+4,5%+10%, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

Prin sentinţa nr. 174 din 08 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin, secţia I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia privind necompetenţa teritorială, ridicată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex în cadrul Judecătoriei Reşiţa, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, competentă fiind instanţa judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii,. De asemenea, s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (3) C. proc. civ., când instanţa este competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

Pe rolul Tribunalului Mehedinţi cauza a fost înregistrată la data de 22.03.2019 sub nr. x/2018.

Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 163/2019 din 11 aprilie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş-Severin. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. care reglementează un caz de competenţă teritorială facultativă determinat de calitatea reclamantului, nu pot fi extinse şi la alte categorii de reclamanţi, care sunt personal conex al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, respectiv cei care îndeplinesc funcţiile de agent procedural şi aprod.

De asemenea, în urma pronunţării Deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 310/2018, extinzând aplicarea dispoziţiilor art. 127, a dispoziţiilor de competenţă teritorială facultativă şi la ipoteza în care judecătorul/procurorul/grefierul au calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei inferioare faţă de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Or, reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, şi nu în cadrul Tribunalului Caraş - Severin, la Judecătoria Reşiţa, la aceasta din urmă nefiind instanţă competentă să soluţioneze cauza.

Ca atare, invocând şi aplicând dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate justifica învestirea Tribunalului Mehedinţi cu judecarea litigiului.

Prin urmare, se constată că art. 127 C. proc. civ., reglementează o competenţă facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanţei.

Coroborând dispoziţiile art. 3 din Legea 567/2004 cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se constată că pentru a atrage competenţa teritorială a uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, este necesar ca aceştia să aibă calitatea de judecător/procuror sau grefier, iar la data formulării acţiunii să îşi desfăşoare activitatea în cadrul instanţei.

Prin urmare, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul muncii care se completează cu dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, reclamanţii au locul de muncă la Judecătoria Reşiţa, care este şi domiciliul ales în vederea primirii şi comunicării actelor de procedură,astfel domiciliul şi locul de muncă al reclamanţilor se află în circumscripţia Tribunalului Caraş-Severin, competent cu soluţionarea cauzei, faţă de prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2009 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În ceea ce priveşte calitatea de pârât în cauză a Tribunalului Caraş - Severin, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) din C. proc. civ., acesta din urmă introdus prin art. I pct. 14 din Legea nr. 310/2018, permit reclamantului să sesizeze fie instanţa competentă, chiar dacă este aceea care are şi calitatea de pârât, fie vreuna din instanţele arătate de legiuitor, norma reglementând în acest caz o competenţă teritorială facultativă.

Ca atare, întrucât reclamanţii au ales să sesizeze Tribunalul Caraş - Severin, chiar dacă acesta are şi calitatea de pârât şi întrucât sunt respectate normele de competenţă materială a instanţei, instanţa investită iniţial este competentă sub toate aspectele în soluţionarea prezentului litigiu.

Ca atare, reclamanţii au învestit în mod legal Tribunalul Caraş - Severin prin depunerea cererii de chemare în judecată şi odată ce reclamanţii şi-au manifestat opţiunea şi fixată competenţa definitivă, aceasta nu mai poate fi pusă în discuţie, nici prin revenirea reclamantului asupra ei, nici instanţa din oficiu sau la cererea părţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Mehedinţi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamanţilor, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex în cadrul Judecătoriei Reşiţa.

Conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Mehedinţi a fost generat de interpretarea şi aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competenţă, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de aceiaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor (paragraful 42).

De asemenea, s-a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Astfel, în speţă, calitatea reclamanţilor - de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex în cadrul Judecătoriei Reşiţa - atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Caraş-Severin.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum, în cauză, este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Mehedinţi, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, învecinată Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Reşiţa, unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea.

De asemenea, sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora când instanţa este competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.