Jurisdiction assigned to Bucharest Tribunal in insolvency filing after territorial exception validly raised.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. x/2018, la 15 noiembrie 2018, creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. SRL-D, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, în temeiul art. 65 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 85 din 20 februarie 2019, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că din relaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comerţului sediul debitoarei este în Bucureşti.

Conform art. 41 din Legea nr. 85/2014, procedura insolvenţei este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social cel puţin 6 luni, anterior datei sesizării instanţei. Cum acest sediu este în municipiul Bucureşti, încă din anul 2015, cauza a fost declinată spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 08 martie 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 1828 din 2 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că, în conformitate cu art. 132 alin. (2) C. proc. civ., încheierea din 23 ianuarie 2019 prin care prima instanţă a stabilit că este competentă să soluţioneze cauza are caracter interlocutoriu, leagă instanţa şi nu se mai poate reveni asupra acesteia.

Aşadar, faţă de prevederile exprese ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a constatat că nu a fost legal sesizat cu soluţionarea cauzei, întrucât competenţa teritorială a Tribunalului Buzău s-a definitivat prin neinvocarea de către părţi sau de către instanţă a excepţiei necompetenţei teritoriale şi prin încheierea interlocutorie din data de 23 ianuarie 2019.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reţine că acţiunea dedusă judecăţii, promovată la 15 noiembrie 2019, are ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A. SRL-D, la cererea creditoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău.

Conform art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014:

"(1) Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel putin 6 luni anterior datei sesizării instanţei. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege. (2) Sediul social/profesional al debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociatilor şi fundaţiilor. În cazul în care sediul a fost schimbat cu mai putin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, sediul social/profesional al debitorului este cel cu care acesta figura la registrul comertului, respectiv in registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor înainte de schimbare."

De asemenea, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ. judecătorul are obligaţia, încă de la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, să se pronunţe prin încheiere cu privire la competenţa generală, materială şi teritorială a instanţei.

Faţă de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte reţine că, în cauză, la primul termen de judecată din 23 ianuarie 2019, instanţa nu a pronunţat o încheiere interlocutorie de stabilire a competenţei, întrucât a constatat că debitoarea S.C. A. SRL-D nu a fost legal citată şi a repus cauza pe rol, pentru legala citare a acesteia la sediul rezultat în urma verificărilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău.

Prin urmare, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Buzău a fost invocată legal de instanţă la primul termen de judecată din 20 februarie 2019, la care părţile au fost legale citate, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., nefiind depăşit momentul procesual privind posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică.

Astfel, competenţa de soluţionare a cauzei se va stabili prin raportare la sediul social al debitoarei, care se află încă din anul 2015 în municipiul Bucureşti, str. x, conform informaţiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău.

În raport cu considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.