Jurisdictional conflict over wage claims by prosecutors: applicability of special territorial competence rules to judicial officers and the impact of constitutional unconstitutionality findings on pending cases

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiş, cu nr. x/2018 la data de 23.07.2018, disjuns din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiş, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timiş, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor, Ministerul Finanţelor Publice în sensul de a aloca sumele necesare, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, respectiv D.I.I.C.O.T., să plătească reclamanţilor, cu luarea în considerare a nivelului maxim al îndemnizaţiei de încadrare pentru fiecare gradaţie, vechime în funcţie care să includă cumulativ: drepturile reprezentând creşteri salariale de 18%, începând cu luna decembrie 2013 până la data pronunţării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 10/2007 şi aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul Î.C.C.J.; drepturile reprezentând creşteri salariale de 7% începând cu luna decembrie 2013 până la data pronunţării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% şi 5%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul Î.C.C.J.; dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere şi Decizia nr. 21 din 22.06.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin setinţa civilă nr. 1279/PI din 4 octombrie 2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoariale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, reţinând că în speţă sunt aplicabile prevederile cu caracter general în materia litigiilor de muncă întrucât reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui tribunal pentru a fi incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Instanţele aflate în conflict:

Prin sentinţa civilă nr. 17 din 10 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Mureş s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Sălaj competenţa soluţionării acţiunii civile formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., DIICOT Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti.

În motivarea sentinţei s-a arătat că potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, singura situaţie în care nu sunt aplicabile efectele deciziei de admitere a Curţii Constituţionale, fiind vorba de un raport juridic epuizat - facta praeterita, este aceea a cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, cauzele fiind soluţionate până la acest moment, şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă constatată neconstituţională.

Totodată, în legătură cu efectele deciziei Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte atât considerentele, cât şi dispozitivul acesteia, s-a reţinut că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că puterea de lucru judecat ce însoţeşte decizia Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină aceasta, inclusiv efectului general obligatoriu al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17.01.1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26.01.1995, sau Decizia nr. 414 din 14.04.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 04.05.2010). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii, prin sintagma "considerente pe care dispozitivul deciziei Curţii se sprijină" se înţelege ansamblul unitar de argumente, care, prezentate într-o succesiune logică, realizează raţionamentul juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată de Curte, astfel încât nu poate fi acceptată teza potrivit căreia în conţinutul unei decizii a Curţii ar putea exista considerente independente de raţionamentul juridic care converge la soluţia pronunţată şi, implicit, care nu ar împrumuta caracterul obligatoriu al dispozitivului actului jurisdicţional. Prin urmare, întrucât toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijină dispozitivul acesteia, Curtea a reţinut că autoritatea de lucru judecat şi caracterul obligatoriu al soluţiei se răsfrâng asupra tuturor considerentelor deciziei (a se vedea Decizia nr. 392 din 06.06.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30.06.2017, paragraful 52).

Tribunalul Sălaj, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 160 din 4 martie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Mureş, competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H.. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, tribunalul a constatat că reclamanţii activează sau au activat în cadrul DIICOT - serviciul Teritorial Târgu Mureş (incluzând şi Biroul Teritorial Harghita), împrejurare faţă de care sunt incidente dispoziţiile privind competenţa facultativă, prevăzute de art. 127 C. proc. civ.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, efectele Deciziei nr. 290 din 26.04.2018 a Curţii Constituţionale a României nu pot retroactiva competent fiind astfel Tribunalul Mureş în soluţionarea cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Sălaj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamanţilor, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de procurori ce-şi desfăşoară activitatea sau au activat în cadrul Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT)- Serviciul Teritorial Târgu Mureş (incluzând şi Biroul Teritorial Harghita).

Conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Sălaj a fost generat de interpretarea şi aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

De asemenea, s-a pus problema dacă declararea neconstituţionalităţii unor sintagme cuprinse în norma de competenţă prevăzută de art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., prin decizia Curţii Constituţionale care produce efecte pentru viitor şi erga omnes, se aplică şi acţiunilor în curs (facta pendentia).

Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 se aplică tuturor proceselor în curs, dacă nu s-a depăşit momentul verificării competenţei prevăzut de art. 131 C. proc. civ., respectiv primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, fiind lipsit de relevanţă momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

În speţă, prima instanţă învestită, respectiv Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi-a verificat competenţa teritorială la termenul din 4 octombrie 2018, respectiv după publicarea la 23 iulie 2018, în Monitorul Oficial, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018.

În acest context, intervenirea constatării neconstituţionalităţii normei de procedură sub aspectele evocate nu putea fi ignorată de instanţă.

Prin urmare, nu se poate reţine o situaţie de retroactivitate, ci de constatare a faptului că stabilirea competenţei teritoriale în cauzele în care sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. este în mod vădit influenţată de un eveniment (declararea neconstituţionalităţii) ce îi afectează sfera de aplicabilitate.

Astfel, în procesele aflate în curs de soluţionare, instanţele judecătoreşti sunt ţinute de statuările Curţii Constituţionale în exercitarea controlului de constituţionalitate a posteriori, căci acestea decid asupra stabilirii instanţei competente teritorial să soluţioneze procesul.

Procesul echitabil nu se poate desfăşura făcând abstracţie de cadrul normativ legal constituţional, fiind vorba despre o situaţie juridică obiectivă şi legală, în desfăşurare, căreia îi este incidentă norma legală astfel cum a fost configurată după pronunţarea instanţei de contencios constituţional.

Astfel, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competenţă, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situaţia în care una dintre părţi, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţa competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeaşi instanţă.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de aceiaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor (paragraful 42).

De asemenea, s-a statuat că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Conform celor statuate de Curtea Constituţională, noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii.

Astfel, în speţă, calitatea reclamanţilor - de procurori în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureş (incluzând şi Biroul Teritorial Harghita) - atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Mureş.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum, în cauză, este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Sălaj, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Târgu Cluj, învecinată Curţii de Apel Târgu Mureş, în a cărei circumscripţie se află Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) - Serviciul Teritorial Târgu Mureş (incluzând şi Biroul Teritorial Harghita), unde reclamanţii îşi desfăşoară/şi-au desfăşurat activitatea în calitate de procurori.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.