Material jurisdiction for loan origination fee nullity claims under 200,000 RON ceiling

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la data de 06.12.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. solicitând instanţei de judecată ca prin sentinţa pe care o va pronunţa în cauză să constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 1.3 lit. b) şi la) art. 8.2 din Contractul de credit nr. x/2007, ca fiind abuzive, să fie obligată pârâta la restituirea sumei încasată cu titlul de comision de acordare, în cuantum de 2% din valoarea creditului acordat, cu dobânda legală aferentă, de la momentul încasării şi până la momentul plăţii efective, cu cheltuieli de judecată în cauza de faţă.

Prin sentinţa nr. 2230 din 27 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a fost constatată nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 1.3 lit. b) şi la) art. 8.2 în contractul de credit nr. x/2007, ca fiind abuzive, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele de bani încasate cu titlul de comision de acordare, reprezentând 2% din creditul acordat, cu dobânda legală aferentă de la data încasării până la data plăţii efective şi integrale a sumei datorate şi a fost obligată pârâta la 1000 RON cheltuieli de judecată reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel B. S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii apelate in sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare in judecată, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia 524/2018 din 14 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă B. S.A., împotriva sentinţei nr. 2230/27.03.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul reclamant A..

Împotriva acestei decizii, C. S.A. (fostă B. S.A.) a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 15 februarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune şi în prezenta cauză.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 524/2018 din 14 noiembrie 2018, pronunţată Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (B. SA) împotriva deciziei nr. 524/2018 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.