Railway Material Restitution: Right of Retention and Omission of Motives by Appellate Court

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la 24.12.2014, sub nr. x/2014, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a chemat în judecată pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să îi restituie materialele CF cuprinse în listele de inventariere anexate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1599, 1604, 1615, 1616 C. civ. de la 1864, 1074, 1075, 1079 C. civ. de la 1864 şi art. 192, 194 Noul C. proc. civ.

Prin precizarea făcută la 25.01.2015, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a arătat că valoarea materialelor care fac obiectul cererii de restituire este de 10.068.116,03 RON.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâte Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. la plata sumei de 299.520.593,86 RON, echivalentul sumei 68.072.832,24 Euro, calculată la cursul BNR din 10.02.2015, sumă ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosinţă, egală cu valoarea chiriei de care a fost privată, începând cu anul 2002 si până în prezent, ca urmare a folosinţei terenului în suprafaţă totală de 157.576,07 mp de către Compania Naţională Căi Ferate "CFR" SA- S.R.C.F. Bucureşti.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 209 Noul C. proc. civ., art. 1349 Noul C. civ. şi art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 4863 din 30 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin lichidator judiciar "A. SPRL"; a obligat pârâta să restituie reclamantei următoarele bunuri: şina tip 49 nouă-221 kg; şina tip 49 semibună-784.865 kg; şina tip 49 pt. recondiţionat - 7.300 kg; şina tip 69 semibună - 116291 kg; şina tip 65 pt. recondiţionat - 6500 kg; buloane orizontale T40,T49 noi - 6703 buc.; buloane orizontale T49 semibune - 111 buc.; buloane orizontale T60 noi -683 buc.; buloane orizontale T60 semibune -22 buc.; buloane orizontale T65 semibune - 14 buc.; buloane verticale 22 x 75 noi -492 buc.; buloane verticale 22 x 75 semibune - 27934; inele resort C23 noi - 10764 kg; inele resort B25 noi - 325 kg; inele resort B28 noi - 1664; inele resort B23 noi - 114 kg; inele resort C23 semibune - 1049,5 kg; inele resort B25 semibune - 4484 kg; inele resort B23 semibune - 1256 kg; dibluri plastic - 2 buc.; lăzi - 141 buc., saci rafie - 13 buc.; cupon tranziţie 49/65 x 7 metru liniar fir (382 kg) - 1 buc.; plăcuţe polietilenă T49 L - 56671 buc.; plăcuţe polietilenă K60 B - 22000 buc.; plăcuţe polietilenă K49 B - 3158; plăcuţe polietilenă T60 L - 15640 buc.; traverse lemn noi - 17 buc.; traverse lemn semibune - 91 buc.; traverse lemn construcţii - 482 buc.; traverse lemn foc - 135400 kg; traverse beton 13 recondiţionate - 116 buc.; traverse beton 17 recondiţionate - 160 buc; traverse beton 13 semibune - 119 buc.; traverse beton 17 semibune - 41064 buc; traverse beton T13 defecte - 16.369 buc.; traverse beton T17 defecte - 47803 buc.; traverse beton T18 defecte - 125 buc.; traverse beton T26 defecte - 5230 buc.; oţel beton 6 mm 100 kg; eclise T60 noi - 33.662 kg; eclise T49 semibune - 60 kg; eclise T60 semibune - 71 kg; eclise T65 semibune - 94 kg; plăci MT 49 lemn noi - 23762 kg; plăci semibune - 282638 kg; cleşti K 49 semibuni - 8829 kg; tirfoane B2 semibune - 1608 kg; tirfoane B5 semibune - 607 kg; cupon tranziţie 40/49 semibun (382 kg) - 8 kg; jil T 49 semibun - 3 buc.; fier vechi - 1.900.898,26 kg.

A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON; a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar, cu termen de judecată la data de 06.10.2016, pentru când s-au citat părţile.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia civilă nr. 211 din 31 ianuarie 2018 a respins apelul formulat de apelanta- pârâtă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCURESTI S.A. prin lichidator judiciar SCP A. SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 4863 din 30 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 211 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., după o prezentare a situaţiei de fapt a cauzei, a motivelor de apel şi aspecte privind probatoriul administrat, recurenta-pârâtă, a arătat, în esenţă, că instanţa s-a limitat la a analiza doar două dintre motivele de apel, deşi pentru justa soluţionare a fondului cauzei se impunea analiza tuturor criticilor.

După evocarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., a unor opinii proprii şi din literatura de specialitate privind cuprinsul şi motivarea hotărârii judecătoreşti, recurenta-pârâtă consideră că instanţa de apel nu a procedat la analiza unor motive de apel care erau esenţiale pentru soluţionarea fondului cauzei şi nu a procedat la o analiză riguroasă şi coroborată a aspectelor şi probelor prezentate de părţi.

Astfel, susţine recurenta-pârâtă, în vederea soluţionării cauzei se impuneau a fi analizate motivele de apel cuprinse la pct. 1a) şi pct. 3a). La pct. 1a) s-a arătat că domnul B. nu avea mandat sau împuternicire din partea pârâtei pentru gestionarea şi inventarierea acestor bunuri.

Recurenta-pârâtă consideră că instanţa nu a procedat la analiza argumentului dezvoltat pe calea apelului prin care s-a arătat că, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că pârâta nu are drept de retenţie.

În opinia recurentei-pârâte omisiunea instanţei de a verifica toate motivele formulate de pârâtă, echivalează în fapt cu lipsa analizei cauzei şi, în esenţă, nesoluţionarea acesteia într-un procedeu real şi efectiv.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că de vreme ce instanţa a apreciat că, în ceea ce priveşte raporturile dintre părţi, sunt incidente dispoziţiile din materia depozitului, este greşită soluţia instanţei în sensul că pârâta nu avea un drept de retenţie, având în vedere că intimata nu şi-a respectat obligaţia asumată prin procesele-verbale din data de 18 martie 2008 de a achita contravaloarea lipsei de folosinţă.

Recurenta-pârâtă consideră că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1619 din vechiul C. civ., întrucât înţelegând să aplice dispoziţiile din materia depozitului, nu putea fi ignorat dreptul de retenţie pe care pârâta îl avea până la plata de către intimată a contravalorii lipsei de folosinţă asumată prin procesele-verbale din data de 18 martie 2008, câtă vreme existenţa sau inexistenţa dreptului de retenţie este esenţială în soluţionarea pricinii.

Pentru aceste motive recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare instanţei de apel.

Intimata-reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 noiembrie 2018, s-a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Prin încheierea din 5 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţiile tardivităţii declarării recursului şi lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs şi a admis în principiu recursul, stabilind termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor, motivarea fiind reţinută în încheierea de şedinţă pronunţată la acel termen.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prima critică de nelegalitate invocată de recurentă vizează incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., care prevede situaţia în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetării fondului de către instanţa de apel este un element esenţial întrucât situaţia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situaţiei de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între părţile în proces.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor.

Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze la susţinerile şi apărările părţilor, precum şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Motivarea hotărârii reprezintă arătarea temeiurilor de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Oligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constiuţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând motivele de apel invocate de apelanta-pârâtă Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL constată că acestea vizau următoarele: 1. domnul B. nu avea mandat sau împuternicire din partea societăţii pentru gestionarea şi inventarierea bunurilor, fiind ignorate probele din care reieşea acest aspect; 2. instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că apelanta-pârâtă a fost de acord ca intimata-reclamantă să ridice materialele pe care le are pe inventar; 3. în mod greşit a apreciat instanţa de fond că recurenta-pârâtă nu are un drept de retenţie; 4. în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa de fond în mod greşit şi nelegal a dispus disjungerea acesteia; 5. în mod greşit instanţa de fond a apreciat că "cererea reconvenţională nu vizează stabilirea vreunei obligaţii a reclamantei în legătură cu terenul, ci are ca obiect obligarea reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. la plata contravalorii lipsei de folosinţă", având în vedere că obiectul cererii reconvenţionale este tocmai plata chiriei pentru lipsa de folosinţă pentru terenul pe care se găsesc materialele aparţinând intimatei-reclamante.

Astfel examinând considerentele hotărârii recurate, instanţa supremă constată că în argumentarea soluţiei de respingere a apelului declarat de Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL, instanţa de apel a analizat doar două din motivele de apel, respectiv cel privind faptul că instanţa de fond nu a ţinut cont de acordul părţilor privind ridicarea materialelor pe care intimata-reclamantă le avea pe inventar şi motivul de apel referitor la faptul că instanţa de fond în mod greşit şi nelegal a dispus disjungerea cererii reconvenţionale.

Practic din motivarea succintă a instanţei de apel nu se poate deduce raţionamentul juridico-logic care a determinat judecătorul cauzei să respingă apelul, întrucât aspectele neanalizate pot fi interpretate ca o necercetare a fondului cauzei, făcând imposibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate de instanţa de apel, în condiţiile în care prin intermediul recursului se verifică numai legalitatea soluţiei criticate.

Or, faţă de această motivare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotârârea instanţei de apel nu cuprinde argumentele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei în ce priveşte soluţia de respingere a apelului declarat de apelanta-pârâtă, cu atât mai mult cu cât din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanţa de apel ar fi realizat o analiză a motivelor de apel formulate în cauză de Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL, deşi avea obligaţia de a cenzura legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de tribunal în limitele devoluţiunii stabilite prin motivele de apel, în condiţiile în care criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizau aspectele mai sus menţionate.

Prin urmare, în raport de cele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu se poate exercita controlul judiciar, situaţie în care este incident motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi, în consecinţă nu se pot analiza criticile încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu art. 497 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru stabilirea exactă a raporturilor juridice dintre părţile litigante.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel urmează să stabilească situaţia de fapt a cauzei, să răspundă criticilor formulate de părţi în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor într-o formă clară şi concisă, administrând toate probele pe care le consideră necesare şi utile soluţionării cauzei în scopul pronuntarii unei hotărâri temeinice si legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCURESTI S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL împotriva deciziei civile nr. 211 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.