Timeliness of appeal against dismissal of constitutional unconstitutionality exception under 48-hour rule

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petenta A. S.A., cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Legea nr. 85/2014 şi a dispoziţiilor art. 53, 64 şi 483 din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, recurenta A. S.A., trimis prin poştă la data de 17 aprilie 2019, conform plicului aflat la dosar.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţia părţilor prezente excepţia tardivităţii declarării recursului şi, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Încheierea prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentă a fost pronunţată la data de 22.03.2019.

Termenul în care se putea exercita recursul împotriva acestei încheieri, calculat conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a expirat la 25.03.2019.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează. Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă, iar nu folosite pentru tergiversarea soluţionării litigiilor.

În acest sens, s-a arătat că procedura prevăzută de Legea nr. 47/1992, privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată într-un litigiu, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, aceasta fiind raţiunea pentru care încheierea prin care instanţa de judecată respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

De altfel, Curtea Constituţională a statuat prin numeroase decizii pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, că regulile speciale de procedură instituite de legiuitor în această materie nu sunt de natură a încălca dreptul de acces la instanţă sau la folosirea căilor de atac, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, inclusiv prin instituirea unor termene.

Cum recursul a fost declarat la 17.04.2019 (data poştei), cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, sancţiunea fiind decăderea părţii din dreptul de a mai formula calea de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia tardivităţii şi va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva încheierii din 22 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva încheierii din 22 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.