Constitutional relevance of recusal panel assignment procedure in civil litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the appellate court’s refusal to refer the constitutional exception, thereby leaving the dismissal of the referral request in force. The dispute arose from a civil litigation involving claims for loss of use of land, where the defendant filed a recusal request against the appellate panel and simultaneously raised a constitutional exception challenging the provision stating that such requests are assigned to an "other panel of judges" rather than via random distribution. The court held that the procedure for examining recusal is an incidental administrative-judicial matter distinct from the merits of the substantive civil dispute; therefore, the challenged procedural norm lacked the necessary connection to the resolution of the case on the merits as required for admissibility. Relying on Article 29(1)-(3) of Law no. 47/1992 and Articles 1(5), 124, and 126(2) of the Romanian Constitution, the court determined that the exception failed the admissibility condition of relevance, as validating the arbitrary nature of the recusal panel assignment would not impact the final outcome of the substantive land dispute.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 50 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 50 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Constitutional relevance of recusal panel assignment procedure in civil litigation: În condiţiile în care cererea de recuzare nu este repartizată aleatoriu, ca orice cauză dedusă judecăţii, pentru a se înlătura orice dubiu asupra imparţialităţii instanţelor, recurentul consideră că art. 50 C. proc. civ. prin sintangma "alt complet de judecată" încalcă art. 1 alin. (5), art. 124 si art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 mai 2019
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 1 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) Cod procedură în raport de dispoziţiile "art. 1 alin. (5), art. 124 şi art. 126 alin. (2) din Constituţia României", pe motiv că sintagma "alt complet de judecată", fiind eliptică, permite excluderea repartizării aleatorii; a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. S.A. Bucureşti în dosarul nr. x/2016, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, recurentul-pârât A. S.A. Bucureşti numai cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În motivare, recurentul-pârât arată că a formulat cerere de recuzare a completului care judeca apelul declarat de S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2763 din 10 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Cu ocazia depunerii cererii de recuzare, petentul a invocat excepţia neconstituţionalităţii sintagmei "alt complet de judecată" din cuprinsul art. 50 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), întrucât aceasta contravine dispoziţiilor prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 124 şi art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Recurentul consideră că analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de apel a pronunţat o încheiere nelegală, întrucât a apreciat în mod greşit că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Condiţia relevanţei nu reprezintă o relaţie de dependenţă între dispoziţia atacată şi soluţionarea cauzei, ci este o simplă legătura între acestea.
Astfel, susţine că excepţia de neconstitutionalitate are legătura cu soluţionarea cauzei. Învederează că în data de 20.09.2018 a formulat cerere de recuzare a judecătorilor care judecau în apel cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. Cererea de recuzare a fost trimisă spre soluţionare unui alt complet, conform dipozitiilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ.. Completul ce urmează a soluţiona cererea de recuzare este stabilit în baza art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor (aprobat prin Hotărârea 1375/2015 a CSM), acesta fiind completul imediat următor.
În condiţiile în care cererea de recuzare nu este repartizată aleatoriu, ca orice cauză dedusă judecăţii, pentru a se înlătura orice dubiu asupra imparţialităţii instanţelor, recurentul consideră că art. 50 C. proc. civ. prin sintangma "alt complet de judecată" încalcă art. 1 alin. (5), art. 124 si art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Menţionează faptul că excepţia de neconstitutionalitate a fost invocată într-un moment al procesului în care relevanţa sa să poată fi apreciată pe baza stării de fapt (s-a formulat cerere de recuzare a completului, iar cererea de recuzare a fost trimisă la completul imediat următor, în baza art. 50 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor).
Prin urmare, recurentul solicită solicită să fie admis recursul, să fie casată încheierea recurată şi să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale.
Intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională are competenţa de a decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Recurentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 C. proc. civ., care, în opinia sa, prin sintangma "alt complet de judecată" încalcă art. 1 alin. (5), art. 124 si art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Curtea de apel a reţinut în mod corect faptul că stabilirea membrilor acestui "alt complet" nu are legătură cu soluţionarea cererii de recuzare în sensul art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 şi nu încalcă dreptul părţii la un proces echitabil.
Înalta Curte apreciază că procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura asupra cercetării şi judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului civil la care se referă; această procedură nu are un caracter jurisdicţional civil în sens material, ci comportă un caracter administrativ-judiciar; actele ce se îndeplinesc în această procedură conferă acesteia un caracter jurisdicţional numai în sens formal.
Astfel, regulile procedurale în materie de recuzare nu sunt reguli de drept comun privind judecarea în fond a cauzei, ele au un caracter special, de verificare a conformităţii motivelor invocate de recuzare cu cele prevăzute de lege.
Având în vedere că dispoziţiile criticate privesc caracterul aleatoriu al completului care soluţionează cererea de recuzare, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate nu ar putea avea nicio înrâurire asupra soluţiei care urmează a fi pronunţată în cauză, pe fondul litigiului, care vizează pretenţiile intimatei-reclamante decurgând din lipsa de folosinţă a terenului.
Drept urmare, curtea de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul-pârât, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate potrivit căreia dispoziţiile normative a căror constituţionalitate se cere a fi cenzurată, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Faţă de toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A. S.A. Bucureşti împotriva încheierii din 1 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A. S.A. BUCURESTI împotriva încheierii din 1 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.