Constitutional review of eviction procedure rather than legislation under Law No. 47/1992
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the prior order that rejected the request to refer a question to the Constitutional Court, thereby leaving the procedural ruling of inadmissibility in force. The dispute arose when the appellants attempted to challenge the constitutionality of an "eviction procedure" by raising an unconstitutionality exception in civil litigation; the appeal itself lacked legal arguments. The court ruled that under Article 29(1) of Law No. 47/1992, the Constitutional Court's jurisdiction is strictly limited to challenging legislative acts (laws or ordinances), not judicial procedures or practices; consequently, the admissibility condition for a legislative target was not met, rendering the exception inadmissible. The decision clarified that appeals against orders dismissing such sessions are not subject to standard civil casation grounds under the Civil Procedure Code but are instead reviewed solely for compliance with the specific admissibility criteria of the Constitutional Law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Constitutional review of eviction procedure rather than legislation under Law No. 47/1992: În acest context, soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din data de 13 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a procedurii de evacuare, formulată de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal, recurenţii-reclamanţi A., B. şi C., fără a motiva în drept cererea de recurs.
Examinând încheierea atacată, în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o încheiere de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În legătură cu acest obiect, se impune evocarea considerentelor Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (parag. 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
În acest context, soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Curtea de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constituţională are competenţa de a decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Prin urmare, doar actele cu caracter legislativ fac obiectul controlului de constituţionalitate, astfel că cerinţa de admisibilitate subliniată nu poate fi reţinută în cauză, motivat de faptul că prin excepţia invocată se urmăreşte a se constata neconstituţionalitatea unei proceduri de evacuare.
Având în vedere că nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, devină inutilă examinarea celorlalte condiţii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva Încheierii din 13 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva Încheierii din 13 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.
GGC - CL