Applicable civil procedure law for independent contract termination claims within insolvency: 30-day appeal term under the New Code prevails over 15-day term under the 1865 Code.

Şedinţa publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă la 3 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa: să constate rezilierea contractelor încheiate între părţi sub nr. x din 14 aprilie 2011 şi x din 5 decembrie 2011 şi a actelor adiţionale, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, începând cu 3 mai 2016, conform notificării de reziliere comunicată la 28 aprilie 2016; să interzică utilizarea, total sau parţial, de către pârâtă a soluţiilor tehnice oferite de reclamant prin aceste contracte; să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a daunelor-interese în cuantum de 50.000.000 RON, conform prevederilor art. 12.3 din contractele încheiate între părţi; să constate că suma de 4.071.873 RON este scadentă (compusă din suma de 2.245.809,6 RON, născută înainte de deschiderea procedurii insolvenţei şi suma de 1.826.063,4 RON, născută după deschiderea procedurii insolvenţei) înscrisă la poziţia 78 din tabelul creditorilor chirografari în favoarea reclamantului şi confirmată de judecătorul-sindic la 22 aprilie 2015 şi să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41 alin. (2)-(3), art. 68, art. 86 alin. (1)-(2), art. 102 alin. (1)-(2) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006, art. 1349-1350, art. 1404 alin. (4) şi 1405 alin. (1) C. civ., art. 465, art. 903-905 şi art. 978-979 C. proc. civ., Legea nr. 64/1991 şi Regulamentul de aplicare a invenţiilor conform H.G. nr. 547 din 21 mai 2008.

La termenul din 1 februarie 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a disjuns capetele de cerere nr. x, 2, 3 şi 5 din acţiunea introductivă, precum şi cererea de instituire a măsurilor asiguratorii, fiind creat dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 14 din 1 februarie 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a judecătorului-sindic cu privire la soluţionarea capetelor de cerere nr. x, 2, 3 şi 5 din acţiunea introductivă şi a cererii de instituire a măsurilor asiguratorii formulată de pârâţii B. S.P.R.L. şi C. S.P.R.L., administratori judiciari ai debitoarei A. S.A. şi a transpus cauza pe rolul secţiei I Civile a Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la 21 februarie 2017, sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 1449/2017 din 22 decembrie 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., reprezentată de administratorii judiciari B. S.P.R.L. şi C. S.P.R.L.

Împotriva sentinţei primei instanţe, CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 439/A-com din 18 iunie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardiv apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe.

La 7 august 2018, CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A. a formulat o cerere de repunere în termenul de a formula apel împotriva sentinţei civile nr. 1449 din 22 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A., privind repunerea în termenul de a formula apel împotriva sentinţei civile nr. 1449 din 22 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. SPRL şi prin administrator judiciar C. SPRL.

Împotriva deciziei nr. 439/A-com din 18 iunie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 10 septembrie 2018, sub nr. de dosar x/2017

În motivarea recursului, autorul căii de atac a învederat, în susţinerea primului motiv de casare invocat, că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

În concret, recurentul-reclamant a învederat că eroarea vizând termenul de apel de 30 de zile, în loc de 15 zile, se regăseşte în dispozitivul sentinţei atacate cu apel, astfel încât nu poate fi imputată părţii care şi-a adaptat conduita procesuală în funcţie de cele înscrise în comunicarea oficială a Tribunalului Vâlcea.

În aceste condiţii, cauza temeinică de împiedicare de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege echivalează cu forţa majoră sau cazul fortuit.

Autorul căii de atac a mai învederat că judecătorii fondului şi-au încălcat propriile considerente, întrucât au aplicat de mai multe ori dispoziţiile noului C. proc. civ., fiind expuse în detaliu situaţiile în care acest act normativ a fost aplicat în prezenta cauză. Aşadar, prezentul litigiu este guvernat de dispoziţiile Noului C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a mai învederat că decizia recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.

În acest sens, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel a reţinut în cuprinsul deciziei atacate că:

"în termen legal reclamantul a formulat apel împotriva sentinţei tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte". Or, contrar acestei constatări, instanţa de apel a invocat şi admis excepţia tardivităţii apelului.

Autorul recursului a mai învederat că instanţa de fond nu şi-a prorogat competenţa de soluţionare a cauzei cu privire la cererea iniţială, aceasta nefiind asociată dosarului de insolvenţă, ci înregistrată ca un dosar distinct.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A. a declarat recurs şi împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 7 ianuarie 2019, sub nr. de dosar x/2019

Recurentul susţine, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat greşit legea procesual civilă, fără nicio legătură cu fondul cauzei dedus judecăţii. Consideră că decizia recurată confirmă faptul că instanţele care au judecat pricina din 2016 până în 2018 au aplicat o regulă contrară dispoziţiilor legale procedurale în a nu clarifica cadrul procesual aplicabil decât după încheierea dezbaterilor.

Totodată, apreciază că în mod nelegal instanţa de apel a reţinut că nu există vreo cauză temeinică de împiedicare a recurentului-reclamant de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de legea considerată de instanţă drept cea aplicabilă. Astfel, instanţa de apel deşi a reţinut că acţiunea, în integralitatea sa, este incidentală şi s-ar fi judecat potrivit C. proc. civ. de la 1865, în cuprinsul deciziei recurate invocă drept argument doar două încheieri de şedinţă în care, după încheierea dezbaterilor şi după amânarea pronunţării, instanţele de fond au statuat că vechiul C. proc. civ. ar fi fost legea aplicabilă.

În concluzie, recurentul susţine că decizia nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal trebuie casată întrucât prin aceasta i se aduce o vătămare gravă ce nu se poate înlătura decât prin anularea ei, fiind imposibilă exercitarea dreptului la apărare.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B. SPRL şi prin administrator judiciar C. SPRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 21 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. x/2019, la dosarul nr. x/2017 al acestei instanţe, constatând existenţa unei strânse legături între cele două cauze.

Analizând recursurile deduse judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare şi Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este fondat având în vedere considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Este întemeiată critica potrivit căreia, prin soluţia pronunţată şi argumentele aduse în sprijinul acesteia, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 şi a respins ca tardiv apelul formulat, atrăgând ca atare, incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 3 iunie 2016, pe rolul Tribunalului Vâlcea - judecător sindic, reclamantul a dedus judecăţii o acţiune în vederea obţinerii unui titlu executoriu, având 5 petite, respectiv: să se constate rezilierea contractelor încheiate între părţi sub nr. x din 14 aprilie 2011 şi x din 5 decembrie 2011 şi a actelor adiţionale, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, începând cu 3 mai 2016, conform notificării de reziliere comunicată la 28 aprilie 2016; să interzică utilizarea, total sau parţial, de către pârâtă a soluţiilor tehnice oferite de reclamantă prin aceste contracte; să o oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a daunelor-interese în cuantum de 50.000.000 RON, conform prevederilor art. 12.3 din contractele încheiate între părţi; să constate că suma de 4.071.873 RON este scadentă (compusă din suma de 2.245.809,6 RON, născută înainte de deschiderea procedurii insolvenţei şi suma de 1.826.063,4 RON, născută după deschiderea procedurii insolvenţei), fiind înscrisă la poziţia 78 din tabelul creditorilor chirografari în favoarea reclamantei şi confirmată de judecătorul-sindic la 22 aprilie 2015; să o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă nr. 14 din 1 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a judecătorului sindic în soluţionarea petitelor 1, 2, 3 şi 5 şi a solicitării privind instituirea măsurilor conservatorii/asiguratorii şi s-a transpus cauza la secţia I a Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2017*.

În mod eronat, curtea de apel a reţinut faptul că acţiunea pendinte face obiectul unui dosar asociat dosarului de insolvenţă nr. 887/90/2013, înregistrat la 25 ianuarie 2013 pe rolul Tribunalului Vâlcea, de unde rezultă că întregii proceduri îi sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

Contrar acestor argumente, în motivarea încheierii de şedinţă nr. 14 din 1 februarie 2017, tribunalul a reţinut în considerente că, în speţă, pretenţiile deduse judecăţii prin capetele de cerere 1, 2, 3 şi 5 şi solicitarea privind instituirea măsurilor conservatorii/asiguratorii, derivă din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către pârâtă a obligaţiilor contractuale asumate, fiind un litigiu cu profesionişti supus procedurii de drept comun.

Prin urmare, cererea dedusă judecăţii nu este o cerere incidentală cum în mod greşit s-a reţinut, ci este o cerere de sine stătătoare, supusă legii procesual civile în vigoare la data introducerii acţiunii pe rolul instanţei (3 iunie 2016), respectiv Noului C. proc. civ. (15 februarie 2013).

În consecinţă, instanţa de apel a aplicat greşit termenul de declarare a apelului de 15 zile, prevăzut de art. 284 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865. Aşadar, în speţă sunt incidente prevederile art. 468 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cărora "termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Având în vedere că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată apelantului-reclamant la 29.01.2018, iar apelul a fost declarat de acesta la data de 23.02.2018, rezultă faptul că apelul a fost declarat în cadrul termenului procedural.

Potrivit celor expuse anterior, rezultă că judecata realizată de instanţa de apel s-a fundamentat pe o aplicare greşită a legii procesual civile, având drept consecinţă admiterea în mod nelegal a excepţiei tardivităţii formulării apelului şi respingerii acestuia ca tardiv formulat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 497 teza I C. proc. civ., va admite recursul declarat recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare şi Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleaşi instanţe.

Recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare şi Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va fi respins ca lipsit de interes pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată s-a respins cererea formulată de CENTRUL DE CERCETARE PENTRU MATERIALE MACROMOLECULARE ŞI MEMBRANE S.A., privind repunerea în termenul de a formula apel împotriva sentinţei civile nr. 1449 din 22 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Ambele recursuri declarate în cauză, respectiv atât recursul declarat împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, cât şi recursul declarat împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal urmăresc aceeaşi finalitate, respectiv constatarea că apelul a fost declarat în termen şi judecarea pe fond a cauzei.

Având în vedere soluţia de casare şi trimitere spre o nouă judecată, dispusă de instanţă cu privire la recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare şi Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi considerentele mai sus reţinute în motivarea acestui recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunţată de aceeaşi curte de apel este lipsit de interes, motiv pentru care îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare şi Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 439/A-COM din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul-reclamant Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare şi Membrane S.A. împotriva deciziei nr. 670/A-C din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2019.