Cassation appeal nullity for failure to formulate valid grounds of illegality in action to set aside arbitration award on insurance compensation and late payment penalties

Şedinţa publică din data de 17 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2015 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, reclamanta Administraţia Fluvială a Dunării de Jos RA Galaţi (AFDJ Galaţi) a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.A. Bucureşti obligarea pârâtei să-i plătească:

- suma de 1.044.711,83 RON, cu titlu de despăgubiri, din care suma de 1.047.218,19 RON - despăgubiri pentru cantitatea de 124.416,60 l motorină şi suma de 2.506,36 RON - contravaloarea garanţiei de bună execuţie a contractului nr. x din 19 iunie 2013;

- suma de 90.889,93 RON, penalităţi de întârziere calculate de la data de 26 aprilie 2015 şi până la data de 22 iulie 2015;

- penalităţi de întârziere calculate începând cu data de 23 iulie 2015 şi până la achitarea integrală a sumei de 1.044.711,83 RON;

- cheltuielile de judecată avansate pentru soluţionarea litigiului.

Prin Hotărârea nr. 21 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi (CACCCIA Galaţi) a respins, ca nefondată, cererea de instituire a măsurilor asigurătorii.

A admis, în parte acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 876.309,18 RON, cu titlu de pretenţii, penalităţi de întârziere stabilite conform contractului de asigurare nr. 60 din 19 iunie 2013 încheiat între părţi, calculate de la data producerii evenimentului asigurat (28 august 2013) şi până la data sesizării CACCCIA Galaţi (28 iulie 2015), precum şi suma de 14.187,76 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 168/F din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea hotărârii arbitrale formulată de reclamanta AFDJ RA Galaţi împotriva Hotărârii arbitrale nr. 21 din 12 ianuarie 2017 şi împotriva încheierii din data de 17 martie 2017 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi în dosarul nr. x/2015 şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea hotărârii arbitrale formulată de pârâta A. S.A. Constanţa împotriva aceleiaşi hotărâri arbitrale, întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantă în baza acestui temei legal, ca fiind inadmisibilă.

S-a admis acţiunea în anulare formulată de pârâta A. S.A. Constanţa împotriva aceleiaşi hotărâri arbitrale întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. civ.

S-a anulat, în parte, Hotărârea arbitrală nr. 21 din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi în dosarul nr. x/2015 şi, în rejudecare, s-a înlăturat din această hotărâre obligaţia stabilită în sarcina pârâtei de a plăti reclamantei penalităţi de întârziere conform contractului de asigurare nr. 60 din 19 iunie 2013, penalităţi calculate de la data producerii evenimentului, 28 august 2013, şi până la data introducerii acţiunii, 28 iulie 2015.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Hotărârii arbitrale contestate.

A fost obligată reclamanta AFDJ RA Galaţi să plătească pârâtei A. S.A. Constanţa suma de 100 RON, cheltuieli de judecată avansate pentru soluţionarea acţiunii în anulare.

La 11 decembrie 2017, recurenta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS GALAŢI a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 168/F din 14 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Prin memoriul de recurs, recurenta a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat, ca fiind temeinic şi fondat, respingerea acţiunii în anulare formulată de A. împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 21/2015 din 12 ianuarie 2017 ca nefondată şi netemeinică, admiterea acţiunii sale în anulare formulată împotriva Hotărârii arbitrale nr. 21/2015 şi a încheierii pronunţate în data de 17 martie 2017 de Tribunalul arbitral, ca fiind temeinică şi fondată, casarea Hotărârii Civile nr. 168/F din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, şi în rejudecare să se dispună modificarea dispoziţiilor Hotărârii arbitrale nr. 21/2015 şi a Hotărârii Civile nr. 168/F din 14 septembrie 2017, strict în sensul recuantificării sumelor la care pârâta A. S.A. a fost obligată la plată, după cum urmează:

1. - suma de 1.044.711,83 RON reprezentând contravaloare despăgubire motorină constatată lipsă (1.047.218,19 RON despăgubire contravaloare cantitate de 124.416,60 kg motorină lipsă sumă diminuată cu 2.506,36 RON valoarea garanţiei constituită în vederea garantării bunei execuţii a contractului nr. x din 19 iunie 2013);

2. - suma de 90.889,93 RON reprezentând penalităţi pentru întârziere contractuală, calculate de la data de 26 aprilie 2015 până la data de 22 iulie 2015 şi obligarea A. la plata penalităţilor începând cu data de 23 iulie 2015 (în data de 24 iulie 2015 RA AFDJ Galaţi a introdus cererea arbitrală nr. 28047) şi până la data achitării contravalorii despăgubirii sumei de 1.044.711.83 RON;

În dezvoltarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept în materie, considerând că, în mod greşit, instanţa a apreciat că motivul invocat în acţiunea în anulare nu se circumscrie situaţiilor prevăzute de art. 608 lit. h) C. proc. civ.

A arătat recurenta că dispoziţiile din cuprinsul sentinţei recurate privind admiterea în parte a pretenţiilor reprezentând debit principal (contravaloare motorină asigurată constatată lipsă) eveniment asigurat a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii şi anume: Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 206 alin. (1), art. 206 alin. (7), art. 206 alin. (5), art. 176, art. 218, art. 148 alin. (1) lit. c) şi a) Normelor de aplicare a Codul fiscal punctul 53 alin. (6) lit. d), art. 21 alin. (1), Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2861/2009, art. 40 alin. (2), pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a şi a VII-a aprobate de Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 3055/2009.

În temeiul reglementărilor legale invocate, a arătat recurenta că instanţa trebuia să observe că, în mod legal şi corect, înregistrarea în evidenţele contabile ale RA AFDJ Galaţi a sumei de 1.044.711,83 RON reprezentând contravaloare despăgubire, a fost făcută luându-se în calcul şi:

- suma de 141.614,65 RON reprezentând impozitul pe profit,

- suma de 20.509,88 RON reprezentând diferenţa dintre valoarea de achiziţie a combustibilului constatat lipsă şi valoarea de înlocuire al combustibilului constat lipsă, la expertiza contabilă judiciară fiind luate în calcul doar cheltuielile efectuate de regie cu achiziţia combustibilului constatat lipsă;

- suma de 8.784,78 RON reprezentând contravaloarea cantităţii de 1.206,90 kg motorină cu acciză, motorină constată lipsă prin Procesul-verbal de inventariere nr. x din 10 octombrie 2013, inventarie ce trebuia luată în calcul atât de expertiza judiciară, tehnică în materia construcţii şi exploatare nave maritime cât şi de expertiza contabilă judiciară, efectuată în dosar, sume la plata cărora A., în mod greşit, nu a fost obligată.

Cu privire la motivarea Curţii de Apel, recurenta a solicitat a se observa că instanţa a omis să invoce în conţinutul acesteia faptul că AFDJ şi-a întemeiat acţiunea în anulare şi pe dispoziţiile art. 608 lit. f) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei potrivit căreia: ...(...)... "Anulează în parte Hotărârea arbitrală nr. 21/12.01.2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi în Dosarul nr. x/2015 şi, în rejudecare, înlătură din această hotărâre obligaţia stabilită în sarcina pârâtei de a plăti reclamantei penalităţi de întârziere conform contractului de asigurare nr. x/19.06.2013, penalităţi calculate de la data producerii evenimentului, 28.08.2013, şi până la data introducerii acţiunii, 28.07.2015",a arătat recurenta că, potrivit dispozitivului hotărârii, cu încălcarea legii, s-a înlăturat obligaţia A. de a plăti AFDJ penalităţi de întârziere contractuale.

A mai arătat recurenta că prin hotărârea recurată instanţa a înlăturat obligaţia A. de a plăti AFDJ penalităţi de întârziere contractuale care i se cuvin pentru perioada 26 aprilie 2015 - 23 iulie 2015 şi până la data achitării contravalorii despăgubirii sumei de 1.044.711,83 RON, perioadă care nu a fost contestată de către A., motiv pentru care solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige A. la plata sumei de 90.889,93 RON reprezentând penalităţi pentru întârziere contractuale, calculate de la data de 26 aprilie 2015 (dată până la care Asigurătorul avea obligaţia de a plăti despăgubirile potrivit art. 10.2 Capitolul 10 din contractul de asigurare nr. x/2013) până la data de 22 iulie 2015 (dată până la care au fost calculate penalităţile pentru întârziere contractuale potrivit fişei de calcul al penalităţilor nr. 27615 din 22 iulie 2015), penalităţi înregistrate în evidenţele contabile ale Regiei conform Notei de contabilitate Bănci - 807 - în afara bilanţului, din data de 22 iulie 2015 şi obligarea pârâtei debitoare la plata penalităţilor începând cu data de 23 iulie 2015 (în data de 24 iulie 2015 RA AFDJ Galaţi a introdus cererea arbitrală nr. 28047) şi până la data achitării contravalorii despăgubirii sumei de 1.044.711,83 RON.

Prin întâmpinarea înregistrată la 13 aprilie 2018, pârâta A. S.A. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil şi în subsidiar, ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 14 mai 2018, intimata REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS GALAŢI a solicitat respingerea apărărilor pârâtei şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018, pronunţată în complet de filtru de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză prin care s-a concluzionat că recursul este admisibil în principiu.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepţia este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În cauză, invocând nelegalitatea deciziei atacate, în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva statuărilor instanţei învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare, în susţinerea motivului de casare invocat recurenta consideră că hotărârea atacată a fost dată fără efectuarea unei cercetări judecătoreşti corespunzătoare şi ţinând cont de susţinerile complet nefondate ale intimatei -pârâte. Recurenta reproşează instanţei faptul că, în mod greşit, a înlăturat obligaţia intimatei A., de plată a penalităţilor de întârziere, în condiţiile în care din probatoriul administrat rezultă fără echivoc faptul că intimata s-a obligat să plătească recurentei, conform contractului de asigurare nr. x/2013 şi prin clauza adiţională 2.15.1, dat fiind şi faptul că lipsa carburantului asigurat de recurentă reprezintă producerea unui risc asigurat, că pentru stabilirea prejudiciului înregistrat în contabilitatea recurentei era necesar să fie luat în calcul stocul faptic, astfel cum a susţinut recurenta în obiecţiunile la cele două rapoarte de expertiză. Recurenta-reclamantă

Deşi recurenta-reclamantă critică încălcarea de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 206 alin. (1), art. 206 alin. (7), art. 206 alin. (5), art. 176, art. 218, art. 148 alin. (1) lit. c) şi a) Normelor de aplicare a Codul fiscal punctul 53 alin. (6) lit. d), art. 21 alin. (1), Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2861/2009, art. 40 alin. (2), pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a şi a VII-a aprobate de Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 3055/2009, argumentaţia adusă în sprijinul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează exclusiv starea de fapt proprie cauzei şi probatoriul administrat, precum şi dinamica raporturilor dintre părţi, recurenta tinzând astfel să repună în discuţie clarificarea situaţiei de fapt proprie speţei precum şi reinterpretarea probatoriului, în dovedirea existenţei prejudiciului pe care l-a suferit prin neplata de către intimată a penalităţilor de întârziere, împrejurare ce situează analiza criticilor în sfera controlului de temeinicie şi nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres şi limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare a fost invocat de recurentă strict formal, în contextul în care nu este susţinut de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluţiei pronunţate din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material incidente speţei.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS R.A. GALAŢI împotriva sentinţei nr. 168/F din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2019.