Festive lighting claim restored: both appeals void, municipality owes reduced 278,455 RON

Şedinţa publică din data de 17 mai 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată la 23 iulie 2015, reclamanta S.C. Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piatra Neamţ, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.699.131,29 RON reprezentând contravaloare decoraţiuni pentru iluminat festiv şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 392C/2017 din 10 martie 2017 Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru serviciile prestate anterior datei de 23 iulie 2012.

A admis, în parte, acţiunea şi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 389.228 RON, reprezentând contravaloare servicii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul-pârât Municipiul Piatra Neamţ prin Primar, criticând-o pentru netemeinicie.

Prin decizia nr. 394/2017 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul Piatra Neamţ prin Primar, împotriva sentinţei primei instanţe.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 278.455 RON în loc de 389.228 RON reprezentând pretenţii.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

I. La data de 16 martie 2018, recurenta-reclamantă S.C. Compania Municipală de Investiţii Urban S.A. prin administrator judiciar CII A. şi prin administrator special B. a declarat recurs împotriva evocatei decizii, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei recurate şi pe fondul cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că prima instanţă a apreciat în mod corect că este incidentă îmbogăţirea fără justă cauză, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că între reclamantă şi pârât ar fi fost încheiată vreo convenţie privind utilizarea decoraţiunilor festive achiziţionate de către reclamantă.

A mai arătat recurenta-reclamantă că a înregistrat pierderi patrimoniale prin utilizarea de către intimat la decorarea domeniului public şi privat al Municipiului Piatra Neamţ a decoraţiunilor festive achiziţionate de către recurentă, pierderi calculate prin expertiza contabilă întocmită în cauză.

A arătat că pierderea patrimonială suferită constă în lipsa contravalorii prestaţiilor de iluminat public festiv, Municipiul Piatra Neamţ, în calitate de beneficiar al serviciilor de iluminat public festiv, îmbogăţindu-se fără justă cauză în detrimentul recurentei, aspect ce rezultă şi din concluziile din răspunsul la obiecţiuni, întocmit de expertul contabil, în care se indică contravaloarea serviciilor de iluminat public festiv de la data de 23 iulie 2012 până la data sesizării instanţei - 389.228 RON.

II. La data de 23 martie 2018, recurentul-pârât Municipiul Piatra Neamţ prin Primar a formulat recurs împotriva deciziei nr. 394/2017 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurentul-pârât a arătat că intimata-reclamantă nu a prezentat instanţei dovezile şi probele pe care îşi întemeiază pretenţiile în cuantumul solicitat, mai ales pentru perioada de după 23 iulie 2013, deşi i s-a pus în vedere.

A mai susţinut recurentul că instanţa a pronunţat hotărârea cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 22 C. proc. civ., instanţa calificând din proprie iniţiativă situaţia dedusă judecăţii, ca fiind, în lipsa vreunei convenţii, îmbogăţirea fără justă cauză, în condiţiile în care reclamanta nu menţionează aplicarea instituţiei juridice a îmbogăţirii fără justă cauză şi nu motivează în drept susţinerile pretenţiilor sale.

Sub acest aspect recurentul-pârât argumentează în sensul că decoraţiunile festive nu au fost şi nici nu sunt în patrimoniul său pentru a se putea vorbi de mărirea de patrimoniu care implică îmbogăţirea fără justă cauză, municipiul neavând niciun profit întrucât nu a perceput nicio taxă.

Prin întâmpinarea înregistrată la 05 iulie 2018, S.C. Compania Municipală de Investiţii Urban S.A., prin administrator judiciar CII A. a solicitat respingerea recursului recurentului-pârât, ca nefondat.

Prin încheierea din 19 octombrie 2028, pronunţată în complet de filtru de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză prin care s-a concluzionat că recursurile sunt admisibile în principiu şi că niciuna dintre criticile invocate de ambele recurente nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursurilor în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepţia este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că, deşi formal încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile din ambele recursuri nu fac referiri explicite la soluţia dată de către instanţa de apel şi nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei recurate.

Astfel, deşi invocă nelegalitatea deciziei atacate, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva statuărilor instanţei de apel cu privire la incidenţa îmbogăţirii fără justă cauză, argumentaţia adusă de recurenta-reclamantă în susţinerea motivului de casare invocat vizează exclusiv starea de fapt proprie cauzei şi probatoriul administrat, precum şi dinamica raporturilor dintre părţi.

La fel, recurentul-pârât, deşi invocă încălcarea de către instanţa de apel a art. 194 C. proc. civ., art. 22 C. proc. civ. şi critică modul în care instanţa a analizat îmbogăţirea fără justă cauză, prin argumentaţia adusă în susţinere îşi propune să repună în discuţie clarificarea situaţiei de fapt proprie speţei precum şi reinterpretarea probatoriului, în dovedirea inexistenţei prejudiciului la repararea căruia a fost obligat, împrejurare ce situează analiza criticilor în sfera controlului de temeinicie şi nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres şi limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivele de casare au fost invocate de ambele recurente strict formal, în contextul în care nu sunt susţinute de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluţiei pronunţate din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material incidente speţei.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nule ambele recursuri, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. COMPANIA MUNICIPALĂ DE INVESTIŢII URBAN S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C.I.I. A. ŞI PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. împotriva deciziei nr. 394 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Constată nul recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL PIATRA NEAMŢ PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 394 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2019.