Cassation nullity for failure to frame legal critiques within statutory grounds despite formal citation of error in law

Şedinţa publică din data de 17 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea reconvenţională formulată în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Piatra Neamţ, conexată la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 21 mai 2014, pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator B., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. şi pârâtele S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., toate reprezentate de administrator G., a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. C. S.R.L. şi a pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 619.589,20 RON, actualizată la data executării şi obligarea pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 622.435,60 RON, actualizată la data executării.

Pârâta-reclamantă reconvenţional a arătat că grupul de firme C. cuprinde următoarele societăţi comerciale, toate administrate de către G.: S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. C. S.R.L.

S-a arătat că, din dispoziţia administratorului creditoarei, la 21 iunie 2013 a fost interzis accesul angajaţilor săi în spaţiul pe care îl avea închiriat la acel moment în clădirea administrativă situată în municipiul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, conform contractului de închiriere încheiat cu S.C. I. S.R.L. în calitate de locator, paralizând pur şi simplu desfăşurarea activităţii societăţii. Cu aceeaşi ocazie, numitul G. a pătruns în birourile societăţii şi şi-a însuşit, pe nedrept, întreaga documentaţie contabilă a societăţii, inclusiv ştampilele, actele de înfiinţare a societăţii, contractele de arendare, dispozitivele de acces electronic la conturile bancare, poliţele de asigurare, contractele de leasing, instrumentele de plată - file cec, bilete la ordin şi altele.

Totodată, s-a precizat că, din dispoziţia administratorului pârâtelor, începând cu 21 iunie 2013, se refuză restituirea unor utilaje agricole cu o valoare de peste 294.609,10 euro, proprietatea sa, aflate în detenţia grupului de firme C., în diferite locaţii din comuna Bălăneşti, Dulceşti şi Trifeşti din judeţul Neamţ. În lipsa utilajelor enumerate mai jos, a căror restituire a fost refuzată, lucrările agricole nu au putut fi desfăşurate la timp, întârzierea producând pierderi uriaşe. Prejudiciul cauzat numai de refuzul restituirii utilajelor agricole până la data de 21 octombrie 2013 de activitatea infracţională a pârâtelor şi a administratorului acestora se ridică la suma totală de 619.589,20 RON.

În şedinţa publică din 19 noiembrie 2014, întrucât reclamanta S.C. A. S.R.L., prin apărător, a declarat că renunţă la judecata în contradictoriu cu pârâtele C. S.A., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi a învederat că faţă de pârâta S.C. D. S.R.L. s-a deschis procedura insolvenţei, instanţa a disjuns cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., formându-se dosarul nr. x/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 529 din 05 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. J. S.R.L. Piatra Neamţ prin administrator judiciar K. IPURL Piatra Neamţ în contradictoriu cu pârâta S.C. L. S.R.L. Neamţ, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.160.865 RON cu titlu de preţ, actualizată la data executării şi suma de 30.631 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelanta-pârâtă S.C. D. S.R.L..

Prin decizia nr. 172/2018 din 12 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a admis apelul civil promovat de apelanta - pârâtă S.C. D. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 529/C din 05 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Neamţ.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că:

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 938.472 RON cu titlu de preţ actualizată la data executării (în loc de 1.160.865 RON).

A obligat intimata să plătească apelantei suma de 12.606,8 RON cheltuieli de judecată.

La 05 aprilie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 172/2018 din 12 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, numai sub aspectul verificării pretinsei acordări de către prima instanţă a sumei de 222.393 RON, mai mult decât s-a cerut.

Astfel, a arătat recurenta-reclamantă că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 1.242.024,8 RON reprezentând pe de o parte, repararea integrală a unui prejudiciu cauzat de fapta ilicită a pârâtei, iar pe de altă parte, contravaloarea serviciilor de închiriere şi a lucrărilor agricole.

A mai arătat recurenta-reclamantă că probatoriul administrat, inclusiv expertiza de specialitate au stabilit întinderea prejudiciului la suma de 1.160.865 RON, prin urmare, a înţeles să-şi restrângă în mod corespunzător pretenţiile la această sumă.

Pe cale de consecinţă, a susţinut recurenta-reclamantă că în cauza de faţă, în condiţiile restrângerii pretenţiilor şi a admiterii în parte a acţiunii, nu poate fi vorba în niciun caz despre acordarea de către instanţa de fond a mai mult decât s-a cerut - plus petita.

La 05 aprilie 2018, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a declarat recurs împotriva aceleiaşi decizii, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desfiinţarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale fără însă a arăta în ce constă fapta ilicită pentru a putea fi obligată la plata acestei sume, făcând astfel o aplicare greşită a art. 1350 C. civ. şi a art. 1516-1548 C. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă reproşează instanţei că a reţinut, în mod nelegal, că dreptul de retenţie nu ar fi fost justificat întrucât sumele pretinse de recurentă ar fi fost contestate în instanţă de către recurenta-reclamantă, deşi exista un sold confirmat de aceasta, că a considerat faptul că răspunderea civilă se poate atrage în baza unor prezumţii şi afirmaţii nedovedite în condiţiile în care nu a administrat un material probatoriu din care să rezulte existenţa unui prejudiciu cert.

Recurenta-pârâtă se referă la concluziile raportului de expertiză administrat şi concluzionează în sensul că instanţa de apel a considerat, în mod nelegal, că poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a recurentei-pârâte în ceea ce priveşte neînfiinţarea culturii de rapiţă pe 78 ha în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a administrat vreo probă din care să rezulte legătura de cauzalitate dintre reţinerea utilajelor de către recurentă şi pretinsul prejudiciu.

Cu privire la temeiul juridic al răspunderii, recurenta reproşează, în esenţă, instanţei de apel că acesta a fost stabilit în mod eronat în condiţiile în care a statuat în sensul că neplata preţului pentru prestările de servicii sau pentru închirierea utilajelor ar constitui un delict civil, temeiul acordării sumelor recurentei-reclamante neavând astfel niciun fundament probatoriu, existenţa culpei şi întinderea reparaţiei nefiind dovedite.

Prin încheierea din 19 octombrie 2018, pronunţată în complet de filtru de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză prin care s-a concluzionat că recursurile sunt admisibile în principiu şi că, în ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă, acesta nu a invocat critici care să poată fi încadrate în motivul de casare invocat.

La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat, din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului recurentei-pârâte, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Excepţia este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că, deşi formal încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile aduse deciziei recurate nu fac referiri explicite la soluţia dată de către instanţa de apel şi nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei atacate.

Astfel, deşi invocă nelegalitatea deciziei atacate, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva statuărilor instanţei de apel cu privire la incidenţa art. 1350 C. civ. şi a art. 1516-1548 C. civ., argumentaţia adusă de recurenta-reclamantă în susţinerea motivului de casare invocat vizează exclusiv starea de fapt proprie cauzei şi probatoriul administrat, precum şi dinamica raporturilor dintre părţi.

Înalta Curte constată că motivul de casare a fost invocat de recurentă strict formal, în contextul în care nu sunt susţinute de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluţiei pronunţate din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material incidente speţei.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul recurentei-pârâte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 172/2018 din 12 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2019.