Suspension of land restitution appeal upheld; appellant's challenge dismissed as unfounded for lack of in-absentia request

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispoz.art. 411 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ. a fost suspendată judecarea apelului civil formulat de apelantul-contestator A. împotriva Sentinţei civile nr. 559 pronunţată la data de 6 octombrie 2016 de Tribunalul Buzău.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul A..

Prin Încheierea din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din noul C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 octombrie 2017, pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Recurentul A. a formulat recurs împotriva Încheierii din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, că la 25 ianuarie 2018 a solicitat judecata cauzei în lipsă, întrucât nu va fi prezent la proces, evidenţiind în continuare chestiuni privind situaţia de fapt, enumerând mai multe înscrisuri, texte legale, precum şi critici care vizează probleme legate de fondul cauzei.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 18 mai 2018, intimata Comisia Judeţeană Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin Încheierea din 18 octombrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 29 octombrie 2018, respectiv 1 noiembrie 2018, recurentul A., respectiv intimata Comisia Judeţeană Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor au transmis, fiecare, la dosar punct de vedere la raport.

În şedinţa din 17 ianuarie 2019, constatând că recursul este admisibil şi că părţile şi-au exprimat acordul de soluţionare a recursului în completul de filtru, Înalta Curte, analizând recursul formulat, raportat la motivele de recurs expuse, constată că acesta este nefondat, sens în care îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Deşi cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, faţă de dezvoltarea criticilor formulate de recurent, care vizează în esenţă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se apreciază că acestea pot fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., "Judecătorul va suspenda judecata: ... 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Acest text de lege privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părţilor, are caracter imperativ, iar nu facultativ şi, drept urmare, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă.

În speţă, prin cererea de recurs, recurentul a arătat că înţelege să formuleze recurs împotriva Încheierii din 20 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, susţinând că, la 25 ianuarie 2018, a solicitat judecata cauzei în lipsă, întrucât nu va fi prezent la proces.

Aşadar, nemulţumirea recurentului priveşte soluţia curţii de apel de suspendare a judecăţii cererii formulate, în contextul în care, se susţine, că şi-a manifestat acordul pentru judecarea cauzei în lipsă.

Este de reţinut că nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, nu este suficientă pentru a putea fi admis recursul, întinderea controlului judiciar fiind condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi limitele conferite de dispoziţiile legale ale art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în speţă, Curtea de Apel Ploieşti, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor, în mod corect a dat eficienţă dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât la termenul de judecată la care s-a suspendat pricina, procedura de citare a fost legal îndeplinită, părţile au lipsit nejustificat şi nu a existat vreo solicitare în sensul judecării cauzei în lipsă, fiind astfel întrunite cerinţele textului legal anterior evocat, aşa încât, criticile recurentului nu pot fi primite.

Recurentul pretinde că la 25 ianuarie 2018 a solicitat judecata cauzei în lipsă, întrucât nu va fi prezent la proces.

Or, din actele aflate la dosar se constată că, prin cererea din 25 ianuarie 2018, invocată de recurent, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi, de asemenea, la dosar, nu există nicio altă cerere a recurentului în acest sens, motiv pentru care se reţine că autorul prezentei căi extraordinare de atac nu a respectat dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. privind posibilitatea de a solicita judecarea cauzei şi în lipsă.

Cum, din înscrisurile aflate la dosar se constată că, nici prin cererea din 25 ianuarie 2018, invocată de recurent, şi nici printr-o altă cerere, nu s-a solicitat de niciuna dintre părţi judecarea cauzei în lipsă, în mod corect instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Referitor la susţinerile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs, potrivit cărora se aduc în discuţie o serie de aspecte privind situaţia de fapt şi critici care vizează probleme legate de fondul cauzei, Înalta Curte apreciază că acestea nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

Şi aceasta, întrucât, potrivit art. 414 alin. (1) teza I C. proc. civ., obiectul recursului de faţă îl reprezintă încheierea prin care s-a suspendat cauza, motiv pentru care instanţa de recurs este îndrituită a exercita controlul judiciar doar cu privire la cele reţinute prin respectiva încheiere.

Nu în ultimul rând, este de amintit că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, criticile vizând situaţia de fapt scapă controlului instanţei de recurs, aceasta verificând doar dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

În consecinţă, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., încheierea recurată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 20 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - CL