Court fee non-payment strikes out appeal; annulment motion rejected, costs awarded to opposing parties

Şedinţa publică din data de 17 mai 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Prin decizia civilă nr. 2256/A/14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2012, au fost respinse apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. şi de apelanta-pârâtă B. S.A. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1605 din 29 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimaţii C., FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR BUCUREŞTI, BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA BUCUREŞTI, D., E., F., G. şi H., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta B. S.A. BUCUREŞTI.

Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 21 martie 2019 cu menţiunea de a timbra recursul cu 7.954,79 RON taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la 01 martie 2019 (irevocabilă), pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012, s-a respins cererea petentei B. reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin decizia nr. 581 din 21 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul recurentei, dând eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, faţă de faptul că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 21 martie 2019, când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Prin aceeaşi decizie Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., a obligat recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată pentru această fază procesuală, respectiv, la plata sumei de 4.165 RON către intimatul - reclamant H., a sumei de 4.165 RON către intimata - reclamantă A. şi a sumei de 4.165 RON către intimata - reclamantă D..

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea B. S.A. BUCUREŞTI.

Înalta Curte apreciază că argumentaţia adusă în susţinerea contestaţiei în anulare permite examinarea criticilor formulate din perspectiva dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea invocând faptul că situaţia dedusă judecăţii poate fi asimilată ipotezei reglementate de acest text legal.

Astfel, în susţinerea cererii sale contestatoarea invocă faptul că cererea de suspendare a executării deciziei recurate nu a fost soluţionată de instanţa de recurs, recurenta nefiind citată pentru termenul de soluţionare a acestei cereri, că recursul a fost anulat ca netimbrat, în condiţiile în care nu i-a fost comunicată încheierea prin care instanţa a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, neavând, prin urmare, cunoştinţă de soluţia pronunţată.

Intimaţii D., E., F., G. şi H. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Analizând argumentele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare, prin prisma motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Curtea reţine, în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, că aceasta a format obiectul dosarului asociat dosarului de recurs, având numărul x/2019, fiind soluţionată prin încheierea nr. 319 din 21 februarie 2019, termen pentru care părţile au fost legal citate, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu contestatoarea, conform Legii nr. 202/2010, fiind semnată şi parafată de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, aşa cum rezultă din menţiunile de pe citaţie, astfel că nu ne aflăm în ipoteza avută în vedere de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare existentă la dosarul de recurs, la data de 13 februarie 2019 contestatoarea a fost înştiinţată atât cu privire la termenul de judecată a recursului, stabilit la data de 21 martie 2019, cât şi cu privire la obligaţia de timbrare a cererii de recurs.

Cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de contestatoare s-a soluţionat la termenul din 01 martie 2019, în conformitate cu normele prescrise de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru: în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.

Împrejurarea necomunicării către contestatoare a încheierii sus-menţionate nu poate fi asimilată neîndeplinirii potrivit cu cerinţele legii a procedurii de citare a acestei părţi pentru ziua când s-a judecat recursul, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de lege.

De altfel, dat fiind caracterul irevocabil al încheierii, nu se impunea comunicarea acesteia, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru parcurgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată, şi va obliga contestatoarea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să plătească intimaţilor A., D. şi H. câte 1.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial redus. Înalta Curte apreciază că, raportat la nivelul de dificultate al cauzei şi la munca îndeplinită de avocat, se impune a se face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul diminuării onorariului avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. S.A. împotriva deciziei nr. 581 din 21 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012, ca neîntemeiată.

Obligă contestatoarea să plătească intimaţilor A., D. şi H. câte 1.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial redus.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2019.