Recusal ruling stands; appeal against interlocutory denial dismissed as premature.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as premature the appeal filed by the respondent company against the June 25, 2018 interlocutory ruling of the Bucharest Court of Appeal, Fifth Civil Section, which had rejected its request to recuse the appellate panel; consequently, the recusal ruling stands and the underlying insolvency dispute proceeds. The case arose from an insolvency action under Law No. 85/2014, in which the judicial administrator sought annulment of payments totaling 4,539,636 RON made under an assignment-of-claim-for-security contract whose annulment had previously been upheld by the same appellate panel, prompting the respondent to seek recusal on grounds of alleged prior involvement and bias (Article 42(1)(1) and (13) of the Civil Procedure Code). The Court held that, under Article 53(1), second sentence, of the Civil Procedure Code, a ruling denying recusal may be challenged only together with the final decision on the merits, or by separate appeal within five days of communication of that final decision; because the appeal in the main case was still pending when the appeal was filed, the challenge was premature, and the principle of legality of appeal paths (Article 457(1)) barred an early appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 68 C. proc. civ, art. 64 C. proc. civ, art. 42 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 53 alin. (1) C. proc. civ, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; Recusal ruling stands; appeal against interlocutory denial dismissed as premature: The case arose from an insolvency action under Law No. 85/2014, in which the judicial administrator sought annulment of payments totaling 4,539,636 RON made under an assignment-of-claim-for-security contract whose annulment had previously been upheld by the same appellate panel, prompting the respondent to seek recusal on grounds of alleged prior involvement and bias (Article 42(1)(1) and (13) of the Civil Procedure Code). The Court held that, under Article 53(1), second sentence, of the Civil Procedure Code, a ruling denying recusal may be challenged only together with the final decision on the merits, or by separate appeal within five days of communication of that final decision; because the appeal in the main case was still pending when the appeal was filed, the challenge was premature, and the principle of legality of appeal paths (Article 457(1)) barred an early appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as premature.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 mai 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată promovată de A. S.R.L. prin administratori judiciari B. S.P.R.L. - FILIALA BUCUREŞTI ŞI C. S.P.R.L. şi care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 s-a solicitat anularea plăţilor în sumă de 4.539.636 RON efectuate de către D. către E. S.A. în baza contractului de cesiune de creanţă cu titlu de garanţie nr. 9137/07.04.2017 încheiat între A. în calitate de cedent şi E. S.A. în calitate de cesionar şi actele adiţionale ale acestuia.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 75 alin. (1), art. 84 alin. (1), art. 87 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 58 lit. n) din Legea 85/2014.
E. S.A. a invocat o serie de excepţii cu privire la acţiunea demarată în cauză solicitând şi introducerea în cauză a F. S.A..
Totodată, E. S.A. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat: obligarea A. la plata sumei de 4.539.636 RON reprezentând contravaloarea materialelor achiziţionate de la E. S.A.; constatarea intervenirii compensării cu privire la suma de 4.539.636 RON reprezentând contravaloarea materialelor achiziţionate de A. de la E. S.A. şi suma de 4.539.636 RON reprezentând plăţile a căror anulare se solicită în cadrul dosarului nr. x/2017
Prin încheierea din data de 13.04.2018 Tribunalul Bucureşti a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii invocată de D. S.A. şi E. S.A.; a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VII-a Civilă, invocată de E. S.A.; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a plăţilor invocată de E. S.A.; a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a administratorului judiciar invocată de E. S.A.; a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocaţilor reclamantului invocată de E. S.A..; în temeiul art. 68 C. proc. civ. raportat la art. 64 C. proc. civ. a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a F. S.A. formulată de E. S.A.; totodată, a repus cauza pe rol şi a acordat termen la data de 22.06.2018 pentru când se vor cita părţile.
E. S.A. a promovat apel împotriva acestei încheieri, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2017.
În cursul soluţionării apelului, petenta E. S.A. (apelanta pârâtă) a formulat, atât oral, în şedinţa de judecată din data de 21.06.2018, cât şi în scris, cerere de recuzare a întregului complet de judecată din apel, compus din doamnele judecător G. şi H., întemeiată pe dispoziţiile articolului 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 Noul C. proc. civ., pentru toate aspectele invocate şi detaliate în cererea de recuzare.
Prin încheierea din 25 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a doamnelor judecător G. şi H., formulată de petenta E. S.A..
Împotriva încheierii din 25 iunie 2018, prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, recurenta E. S.A. a declarat recurs la data de 27 iunie 2018, iar la data de 16 iulie 2018, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, recurenta a depus completare la motivele de recurs.
Prin cererea de recurs, depusă la 27 iunie 2018, recurenta E. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii recurate, admiterea cererii de recuzare a întregului complet de judecată compus din doamnele judecător G. şi H. având în vedere că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de recuzare, indicând drept dispoziţii legale incidente art. 42. alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.
În argumentarea temeiniciei cererii de recuzare, recurenta a arătat că, prin acţiunea promovată de administratorul judiciar al debitoarei A. S.R.L. şi care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, a fost anulat contractul de cesiune de creanţă cu titlu de garanţie nr. 9137/07.04.2014, încheiat între A. S.R.L., în calitate de cedent şi E. S.A., în calitate de cesionar şi actele adiţionale ale acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 7115/14.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în acelaşi dosar părţile au fost puse in situaţia anterioara, iar E. a fost obligata sa restituie către A. suma de 3.772.320,17 RON, reprezentând plăţi încasate de la D. în baza Contractului de cesiune de creanţă cu titlu de garanţie nr. 9137/07.04.2014.
Împotriva acestei sentinţe E. S.A. a formulat apel, acesta fiind respins la data de 13.04.2017 prin decizia civilă nr. 722 pronunţată de către completul 9A al Curţii de Apel Bucureşti, complet compus din doamnele magistrat G. şi H..
Prin cererea de chemare în judecată promovată de administratorul judiciar al debitoarei A. S.R.L. şi care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 s-a solicitat anularea plăţilor în sumă de 4.539.636 RON efectuate de către D. către E. S.A. în baza contractului de cesiune de creanţă cu titlu de garanţie nr. 9137/07.04.2017 încheiat între A. în calitate de cedent şi E. S.A. în calitate de cesionar şi actele adiţionale ale acestuia.
E. S.A. a invocat o serie de excepţii cu privire la acţiunea demarată în cauză solicitând şi introducerea în cauză a F. S.A.; totodată a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligareaTehnologica Radion la plata sumei de 4.539.636 RON reprezentând contravaloarea materialelor achiziţionate de la E. S.A.; constatarea intervenirii compensării cu privire la suma de 4.539.636 RON, reprezentând contravaloarea materialelor achiziţionate de A. de la E. S.A. şi suma de 4.539.636 RON reprezentând plăţile a căror anulare se solicită în cadrul dosarului nr. x/2017
Prin încheierea din data de 13.04.2018 Tribunalul Bucureşti a respins atât ca neîntemeiate excepţiile invocate pe care E. S.A. le-a invocat, cât şi ca inadmisibilă cererea prin care a cerut introducerea în cauză a F. S.A..
E. S.A. a promovat apel împotriva acestei încheieri, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2017, cauza fiind repartizată completului 9A.
Chestiunile litigoase pe care instanţa de apel este chemată să le dezlege derivă din contractul de cesiune de creanţă cu titlu de garanţie nr. 9137/07.04.2014, a susţinut recurenta.
Raportat la solicitările cu care E. S.A. a învestit instanţa de fond precum şi la caracterul devolutiv al apelului este evident că instanţa superioară urmează să facă o analiză completă a problematicii.
Instanţa va trebui să se pronunţe cu privire la anumite aspecte juridice asupra cărora deja şi-a format o părere cu ocazia soluţionării apelului care a vizat calea de atac împotriva hotărârii prin care a fost anulat contractul nr. x/07.04.2014.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată promovată de administratorul judiciar al debitoarei A. S.R.L. are ca obiect anularea unor plăţi realizate în temeiul unui contract invalidat tocmai prin hotărârea aceluiaşi complet, este evident că analiza temeiniciei excepţiilor invocate de E., excepţii care prin natura lor ar putea paraliza demersul judiciar declanşat, nu va putea fi făcută în condiţiile de imparţialitate de care ar trebui să beneficieze o cauză aflată pe rolul instanţelor de judecată, a susţinut recurenta.
Prin completarea la motivele de recurs, transmisă la 16 iulie 2018 (conform dovezii aflate la dosar recurs), recurenta E. S.A. a formulat aceleaşi concluzii expuse în cuprinsul cererii de recurs, depuse la 27 iunie 2018, evidenţiate anterior.
În plus, recurenta a susţinut că instanţa nu a motivat de ce a dispus judecarea deodată a excepţiilor şi de ce a pronunţat respingerea acestora, iar considerentele instanţei de fond nu dezvoltă argumentele pentru care au fost respinse excepţiile invocate si apărările sale, afirmaţiile care compun considerentele unei hotărâri nu sunt suficiente în sine. A arătat că instanţa trebuie să arate motivele care sprijină aceste afirmaţii, pentru a explica propria activitate deliberativă, astfel cum prevede şi art. 131 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Recurenta a susţinut, în sinteză, că hotărârea recurată nu menţionează care au fost argumentele proprii ale instanţei, în baza cărora, analizând argumentele părţilor a respins cererea de recuzare. După cum se poate observa din cuprinsul incheierii recurate, instanţa nu explică de ce nu sunt incidente prevederile art. 42 C. proc. civ., în condiţiile în care acelaşi complet s-a pronunţat asupra fondului dreptului (anularea contractului de cesiune in baza căruia s-au efectuat plăţile a căror anulare se cere în dosarul pendinte).
Practic, instanţa s-a rezumat la a respinge cererea de recuzare fara sa analizeze motivele invocate si daca sunt incidente prevederile referitoare la antepronunţare şi imparţialitate.
În argumentarea nelegalităţii încheierii recurate şi a temeiniciei cererii de recuzare, recurenta a reluat motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs, depuse la 27 iunie 2018, evidenţiate anterior, subliniind că, în mod nelegal, a considerat Curtea de Apel ca nu există motive care sa atragă admiterea cererii de recuzare.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea cererii de recuzare, indicând, în drept, art. 53 şi următoarele din C. proc. civ.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul rt. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, faţă de care recurenta a depus punct de vedere.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia prematurităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge ca prematur recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:
"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
În speţă, această din urmă hotărâre la care face referire textul legal enunţat este o hotărâre definitivă, dat fiind faptul că, pe de o parte, litigiul poartă în materia insolvenţei, iar pe de altă parte, că în cadrul acestuia, în primă instanţă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a F. S.A.
Astfel, având în vedere că la originea exercitării recursului se află un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii insolvenţei nr. 85/2014, devin aplicabile prevederile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi art. 46 alin. (1) din aceeaşi lege.
Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.
Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".
Prin urmare, în raport cu art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., încheierea din 25 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii din apel.
Se constată că la momentul promovării recursului (27 iunie 2018) declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, cauza nu era soluţionată, având termen de judecată stabilit la 28 iunie 2018 (astfel cum rezultă din verificările efectuate în sistemul ECRIS; ulterior, dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat, definitiv, la 1 noiembrie 2018, prin decizia nr. 2180/2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă).
Astfel, se constată că judecarea litigiului de către Curtea de Apel Bucureşti nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare, înainte de soluţionarea cauzei în fond, este prematur.
Într-o altă exprimare, în condiţiile în care art. 53 alin. (1) C. proc. civ. stipulează expres că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive, recursul dedus judecăţii apare ca fiind prematur formulat.
Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".
Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca prematur recursul declarat de S.C. E. S.A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 25 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca prematur, recursul declarat de S.C. E. S.A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 25 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2019.