Annulment of Cassation Recourse for Failure to Pay Mandatory Judicial Stamp Duty

Şedinţa publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.03.2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.A. prin Sucursala "PIAŢA CHIBRIT" BUCUREŞTI a chemat în judecată pârâţii B., C., D., SOCIETATEA "E. SRL" solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să declare inopozabilitatea faţă de reclamanta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.07.2013 de către notarul public F. cu consecinţa revenirii imobilului ce face obiectul acestui contract (imobilul situat în Bucureşti, str. x, fost 51-55 şi înscrierea in Cartea Funciară a U.A.T. Bucureşti sub nr. x) în patrimoniul urmăribil al debitorilor reclamantei B. şi C..

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1562 -1565 şi art. 1170 C. civ., art. 192 şi 194 precum şi art. 327 -329 şi urm. C. civ.

Prin încheierea din data de 10.06.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, având in vedere calitatea de profesionist a reclamantei, a unuia dintre pârâţi, şi specializarea judecătorilor din cadrul secţiei a VI-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2015*.

Prin încheierea pronunţată la data de 27.01.2016, Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D. şi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii de şedinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 3531/2016 din 08.06.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, instanţa a respins acţiunea formulata de reclamanta A. S.A. - prin Sucursala "Piaţa Chibrit" în contradictoriu cu paratul D., ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva; a admis acţiunea formulata în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi S.C. E. S.R.L.; a constatat inopozabilitatea faţă de reclamanta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.07.2013 de către BNP F.; a obligat paratii B. şi C. şi S.C. E. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 10250 RON cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru.

Pârâţii B., C., cât şi pârâta Societatea E. S.R.L. au formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 3531/2016, iar apelanţii B. şi C. au formulat apel şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 27.02.2017 cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, apeluri care au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 1726 A din 18 octombrie 2017.

Împotriva deciziei civile nr. 1726A din 18 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta S.C. E. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a solicitat, în esenţă, admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, considerând că aceasta este netemeinică şi nelegală.

La 18 mai 2018 (data poştei) intimaţii-pârâţi B. şi C. au transmis întâmpinare, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea rejudecării.

Totodată, au arătat că sunt de acord cu soluţionarea recursului, conform dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ.

La 24 mai 2018 (data poştei) intimata-reclamantă a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât motivele de recurs invocate sunt, în realitate, unele care tind la rejudecarea fondului pricinii, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Totodată, a arătat că solicită aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, precum şi suplimentul la raport au fost comunicate părţilor, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanţa ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepţii de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanţă.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 5.295,25 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de pârâta S.C. E. S.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1726 A din 18 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2019.