Corporate capital increase dispute: inadmissibility of successive extraordinary cancellation appeal against a non-appellate court decision under the principle of legality of appeals

Şedinţa publică din data de 16 mai 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1048 din 22 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 872/A - COM din 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi l-a obligat pe recurentul-revizuent A. să plătească intimatei B. S.A. suma de 4.998 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare contestatorul A..

Prin decizia nr. 643 din 26 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1048 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017; totodată, a respins cererea intimatei B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii, contestatorul a arătat că solicită anularea decizei nr. 643/2019 pronunţată la data de 26.03.2019 de ICCJ în dosarul nr. x/2019, cu consecinţa: admiterii excepţiei tardivităţii plăţii sumei de 847.791,00 RON, ce reprezintă 30% din valoarea nominală de 2.825.970,00 RON, valoare nominală ce corespunde unui nr. total de acţiuni de 1.130.388; anulării hotărârii AGEA nr. 92/20.09.2006 şi restabilirii acţionariatului conform Structurii sintetice consolidate a acţionarilor pentru S. C. Grupul latsa S. A. la data de referinţă 01.09.2006.

Contestatorul a arătat, în esenţă, că instanţa a respins în mod eronat, prin decizia nr. 643/2019 din 26.03.2019, contestaţia în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 1048/2018 pronunţată la data de 22.03.2018 de ICCJ.

În continuare, contestatorul a invocat greşeala materială de procedură a excepţiei tardivităţii - vechiul C. proc. civ.- a plăţii sumei de 847.791,00 RON ce reprezintă 30% din valoarea nominală de 2.825.970,00 RON, ce corespunde unui nr. 1.130.388 total acţiuni, evidenţiind în acest sens dispoziţiile art. 220 (1) din Legea Societăţilor Comerciale şi susţinând că vechiul C. proc. civ. permite ridicarea excepţiei tardivităţii.

A arătat că numărul total de 1.130.388 de acţiuni şi valoarea nominală de 2.825.970,00 RON sunt menţionate în cererea de subscriere a acţionarului C., pentru majorarea capitalului conform Hotărâri AGEA nr. 92/20.09.2006, cerere înregistrată la data de 17.10.2006 cu nr. x/17.10.2006 la sediul S. C. B..

De asemenea, a susţinut că termenul de plată-18.10.2006 şi suma de 847.791,00 RON, ce reprezintă 30% din suma nominală de 2.825.970,00 RON, sumă ce corespunde numărului total de 1.130.388 de acţiuni este menţionat în Extrasul de cont B. S.A. nr. 152 din data 18.10.2006.

Contestatorul a solicitat anexarea dosarului nr. x/2006 al Tribunalului Comercial Argeş; nr. x/2006 al Curţi de Apel Piteşti; nr. y/2006 al ICCJ; nr. z/2017 al Tribunalului Comercial Argeş; nr. w/2017 al Curţi de Apel Piteşti; nr. t/2017 al ICCJ; nr. u/2019 al ICCJ.

Contestatorul a redat dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi art. 320 din acelaşi cod şi a solicitat cheluielile pe care le-a cerut în contestaţia în anulare, 5010,8 RON plus cheltuielile privind taxa judiciară pentru această contestaţie, 11 RON plus cheltuieli transport.

Intimata B. S.A. a depus, la 24 aprilie 2019, întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, iar, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 318 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea şi efectele acestora sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin decizia a cărei anulare se solicită, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1048 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Conform dispoziţiilor art. 318 din C. proc. civ., invocat de contestator, pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare numai hotărârile instanţelor de recurs.

Potrivit temeiului de drept menţionat mai sus, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de legiuitor, numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea unei alte contestaţii în anulare (cum este situaţia de faţă), nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2019.