Objection to execution challenging penalty individualization after reclassification under a favorable criminal law amendment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' decisions that rejected her execution objection and imposing 800,000 lei in judicial costs. The dispute concerned a "contestație la executare" filed by a defendant previously sentenced to multiple prison terms, including three 10-year sentences for aggravated fraud and aggravated attempted fraud, challenging the individualization of the penalty and arguing that the court failed to properly apply a more favorable subsequent law (O.U.G. nr. 207/2000) which recalibrated the definition of "exceptionally grave consequences." The court held that the appeal was meritless because the appellate court had already correctly reclassified the offense by removing the aggravated qualifying provision under Art. 215 alin. (5) of the Penal Code and applying the more favorable Art. 13, and the imposed 10-year sentence remained within the statutory limits for the reduced offense under Art. 215 alin. (1), (2), and (3) of the Penal Code, thereby not requiring a reduction pursuant to Art. 461 lit. d) of the Code of Criminal Procedure and Art. 15 of the Penal Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 146 C. pen, art. 13 C. pen, art. 461 lit. d) C. proc. pen, art. 15 C. pen; Objection to execution challenging penalty individualization after reclassification under a favorable criminal law amendment: Prin aceeași decizie, s-a menținut pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare, pedeapsă ce se situează între limitele legale prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și individualizată în raport de pericolul social ridicat al faptei comise și prejudiciul concret.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 169 din 5 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnata A.S.T. cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 363 din 14 iunie 2000 petenta a fost condamnată, printre altele, la 3 pedepse de câte 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru art. 20, raportat la art. 26, combinat cu art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
În fapt, s-a reținut că prin faptele sale, inculpata a contribuit la inducerea și menținerea în eroare a părților vătămate, folosind mijloace frauduloase care, prin ele însele, constituie infracțiuni distincte, cu prilejul încheierii de contracte, producând consecințe deosebit de grave, prin valorile mari ale prejudiciilor produse.
Este adevărat că, ulterior condamnării, a intervenit O.U.G. nr. 207/ 2000, care, a recalificat dispozițiile art. 146 C. pen., în sensul că prin consecințe deosebit de grave se înțeleg o pagubă mai mare de un miliard de lei, însă prin decizia penală nr. 56 din 1 februarie 2001 a Curții de Apel București s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., reținându-se inculpatei și dispozițiile art. 13 C. pen.
Prin aceeași decizie, s-a menținut pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare, pedeapsă ce se situează între limitele legale prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și individualizată în raport de pericolul social ridicat al faptei comise și prejudiciul concret.
Întrucât petentei i s-au aplicat dispozițiile legii penale mai favorabile prin decizia Curții de Apel București, iar pedeapsa se situează în limitele legale, tribunalul a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, conform dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen. și art. 15 C. pen.
Apelul declarat de contestatoarea A.S.T. împotriva sentinței indicate a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 150 din 1 martie 2004.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea A.S.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece a menținut o pedeapsă deosebit de gravă, greșit, individualizată.
Recursul este nefondat.
Contrar susținerii contestatoarei, în speță, instanța a aplicat legea penală mai favorabilă, înlăturând, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 207/2000, art. 215 alin. (5), încât, prin decizia penală nr. 56 din 1 februarie 2001 a Curții de Apel București, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., reținându-se inculpatei dispozițiile art. 13 C. pen.
Faptul că prin aceeași decizie, s-a menținut pedeapsa de 10 ani închisoare, ce s-a aplicat inculpatei, se explică nu prin neaplicarea efectivă, a legii mai favorabile ci faptului că pedeapsa aplicată efectiv se situează între limitele legale prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea asigurată din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A.S.T. împotriva deciziei penale nr. 150 din 1 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.