Nullity of currency risk clauses in CHF mortgage credit and non-payment of judicial stamp duty on cassation appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) annulled the cassation appeal as untimely, leaving the Court of Appeal's decision that dismissed the plaintiff's claims in force. The underlying dispute involved a corporate creditor challenging the absolute nullity of specific clauses, including currency risk provisions, in a CHF-denominated mortgage credit contract and seeking restitution of sums collected without legal basis. The procedural outcome was driven by the appellant's failure to pay the required judicial stamp duty of 5,766 RON; despite being notified of this obligation, the appellant did not comply. Applying Article 486(3) of the Civil Procedure Code and Article 1(1) of O.U.G. 80/2013, the court determined that the lack of payment rendered the appeal null and void, making the defect of non-stamping dispositive and precluding any examination of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 C. civ, art. 970 C. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013; Nullity of currency risk clauses in CHF mortgage credit and non-payment of judicial stamp duty on cassation appeal: , s-au invocat prevederile art. 5 C. civ., art. 966, art. 968, art. 970 C. civ., Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 mai 2019
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă la data de 26 martie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitand instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa dispună următoarele:
1) constatarea nulităţii absolute a clauzelor de la art. 2.4.1., art. 2.4.3., art. 2.6.1., art. 2.6.2., art. 2.6.3., art. 2.6.4 din contractul de credit nr. x/15.01.2015;
2) constatarea nulităţii absolute parţiale a clauzelor de la art. 2.7.3., în ceea ce priveşte modificarea nivelului ratei dobânzii şi art. 2.7.4. cu privire la comisionul de administrare din contractul de credit;
3) repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei de a proceda la restituirea sumelor încasate fără drept, cu dobânda legală de la data efectuării plăţilor, până la data restituirii efective;
4) obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 15 ianuarie 2008 reclamanta a încheiat contractul de credit înregistrat sub nr. x la B. S.A., pentru suma de 122.000 CHF, credit necesar pentru achiziţionarea unui imobil.
În drept, s-au invocat prevederile art. 5 C. civ., art. 966, art. 968, art. 970 C. civ., Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar.
La data de 26 octombrie 2015, în şedinţă publică, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de completare a acţiunii cu următorul capăt de cerere:
- constatarea nulităţii absolute a clauzei de risc valutar înscrisă la art. 2.7.1 şi art. 2.8.2 din contractul de credit potrivit căreia împrumutatul este obligat sa suporte diferenţele de curs valutar şi, pe cale de consecinţă, să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - LEU de la data semnării contractului, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.
Pârâta, prin notele scrise depuse la dosar, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 3400 din 14 martie 2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport cu valoarea totală a contractului, respectiv suma de 122.000 CHF.
Prin sentinţa civilă nr. 8075 din 21 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 411/A/2018 din 1 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
La data de 25 aprilie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În cuprinsul acestuia, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
La data de 1 octombrie 2018, recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului declarat în cadrul dosarului nr. x/2016
Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5766 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Recurenta-reclamantă a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 1 octombrie 2018, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de renunţare la soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, ca urmare a renunţării la soluţionarea recursului declarat în dosarul nr. x/2016.
Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a luat act de renunţarea la judecarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru formulată de petenta S.C. A. S.R.L..
Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 411/A/2018 din 1 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu din 4 decembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 14 mai 2019.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului promovat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Bucureşti, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:
Instanţa a stabilit în sarcina recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. Bucureşti o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului pendinte, în cuantum de 5766 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurenta-reclamantă a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Bucureşti nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunilor din adresă şi raport, acte ce au fost comunicate recurentei la data de 24 mai 2018, respectiv 14 decembrie 2018, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de astăzi, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 411/A/2018 din 1 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 411/A/2018 din 1 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2019.