Territorial jurisdiction between legal entities and prohibition of ex officio declination in low-value civil claims

Şedinţa publică din data de 14 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 8 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Huedin sub număr de dosar x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. (în faliment, in bankruptcy, en faillite), prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1640,09 RON reprezentând debit. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1028 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1585 din 18 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoriei Huedin a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinându-se, în esenţă, aplicabilitatea prevederilor art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

Astfel, fiind vorba de o cerere introdusă de un profesionist împotriva unui consumator, s-a reţinut că instanţa competentă teritorial exclusiv este instanţa de la domiciliul sau sediul consumatorului. Întrucât sediul societăţii pârâte se află pe raza sectorului 1 Bucureşti, s-a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 21 septembrie 2019, sub acelaşi umăr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 459 din 31 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi ale art. 3 alin. (2) şi (3) C. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., că în cauză operează competenţa de drept comun, pe care instanţa nu o poate invoca din oficiu, iar în condiţiile în care pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, aceasta rămâne câştigată instanţei iniţial învestite, respectiv Judecătoriei Huedin.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Huedin competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta S.C. A. S.A. (în faliment), în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., a solicitat instanţei să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1640,09 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, conform contractului încheiat.

Este de reţinut că domeniul de aplicare a regulii prevăzute de art. 121 C. proc. civ. este delimitat prin raportare la calitatea părţilor de profesionist, respectiv de consumator, noţiuni al căror înţeles este dat de legislaţia în materia drepturilor consumatorilor şi de obiectul cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 3 alin. (2) şi (3) C. civ.:

"(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ".

De altfel, prin punctele 1 şi 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noţiunile de operator economic şi consumator. Astfel, operatorul economic este persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii, iar consumatorul reprezintă orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Prin urmare, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, aceste dispoziţii nefiind aplicabile, întrucât litigiul se poartă între două societăţi, iar serviciile oferite de reclamanta S.C. A. S.A. au fost contractate în exercitarea activităţii profesionale de către pârâta-beneficiar S.C. C. S.R.L.

Astfel, în cazul cererilor de valoare redusă (cum este şi cererea de faţă) competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Judecătoria Huedin, fără a fi invocată de către pârâta S.C. C. S.R.L. printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ci chiar de către instanţă din oficiu, se constată că Judecătoria Huedin în mod nelegal a invocat şi s-a considerat necompetentă.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Huedin, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Huedin, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2019.