Prosecutors' salary claims: Timiș Tribunal designated competent under Art. 127 CPC.

Şedinţa publică din data de 14 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2018, pe rolul Tribunalului Timiş, sub număr de dosar x/2018, disjuns din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Timiş, reclamanţii A., B., C., D. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timiş, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să oblige pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare şi pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism să plătească reclamanţilor, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare gradaţie, vechime în funcţie, care să includă, cumulat:

1.1. drepturile reprezentând creşteri salariate de 18%, începând cu luna decembrie 2013 şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii, precum şi în continuare, după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% şi 11%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 10/2007 şi aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor şi magistraţilor-asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

1.2. drepturile reprezentând creşteri salariate de 7%, începând cu luna decembrie 2013 şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% şi 5%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza nr. O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor-asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

1.3. dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor drepturi salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acţiunii şi până la data plăţii sumelor cuvenite, având în vedere şi decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2015.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 11/2007, O.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 137/2000, O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 20/2016, art. 253 alin. (1)-(2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, precum şi decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentinţa civilă nr. 1278/PI din 4 octombrie 2018, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut că a fost dedus judecăţii un conflict de muncă. Competenţa teritorială de soluţionare a unui astfel de litigiu este exclusivă şi revine instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, precum şi locul de muncă, conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Acelaşi tribunal a constatat că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, ca procurori, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Hunedoara.

În aceste condiţii, Tribunalul Timiş a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile cu caracter general din materia litigiilor de muncă privind competenţa teritorială, întrucât reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui tribunal, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Acelaşi tribunal a reţinut că reclamanţii au domiciliile sau locurile de muncă în circumscripţia Tribunalului Hunedoara, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 13 noiembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 23/2019 din 16 ianuarie 2019, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Hunedoara, a reţinut, în esenţă, că art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. instituie o excepţie de la regula stipulată de prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii pentru procurorii care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă sau la o instanţă inferioară acesteia, în sensul că aceştia au obligaţia de a sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

S-a arătat că reclamanţilor A., B., C. şi D. le sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., întrucât aceştia îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Hunedoara, dat fiind că sunt procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Hunedoara, cauzele instrumentate de aceştia fiind soluţionate de către Tribunalul Hunedoara sau instanţele inferioare din raza sa teritorială, cu participarea obligatorie a acestora la şedinţele de judecată,.

Pentru aceste motive, Tribunalul Hunedoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii deţin funcţia de procuror.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Textul de lege anterior evocat se aplică şi procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei decizii (paragraful 42), Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

Astfel, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil şi în cazul în care reclamantul (judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier) îşi desfăşoară activitatea la o instanţă ierarhic inferioară sau superioară celei competente, potrivit legii, să soluţioneze cauza ori la parchetele de pe lângă aceste instanţe.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că reclamanţii sunt procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Hunedoara.

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil şi procurorilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, rezultă că funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Serviciul Teritorial Hunedoara a reclamanţilor atrage incidenţa acestui text de lege.

Faţă de parchetul la care activează aceşti reclamanţi şi caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., se reţine că acţiunea nu putea fi introdusă la Tribunalul Hunedoara, chiar dacă reclamanţii aveau domiciliul sau locul de muncă în circumscripţia acestui tribunal.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu acea curte de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Întrucât Curtea de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Timiş, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Hunedoara, rezultă că Tribunalul Timiş este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2019.