Jurisdiction for annulment of public procurement arbitral award resolved to administrative section based on pre-amendment procedural law

Şedinţa publică din data de 14 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat anularea executării hotărârii arbitrale (finale) pronunţate la 7 august 2018 de către tribunalul arbitral constituit din arbitrul unic B., în dosarul nr. x (c-21431/MHC).

Prin încheierea din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa către "secţiile civile (specializate în litigii cu profesionişti)" ale Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (forma în vigoare la data semnării Contractului din 10.08.2011) şi prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Totodată, ţinându-se cont de art. 612 C. proc. civ. şi în raport de obiectul litigiului ce vizează cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 10.09.2018 de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere în contradictoriu cu intimata A. privind suspendarea Hotărârii arbitrale finale, pronunţată la 07.08.2018, s-a apreciat că secţia Civilă - complet specializat în litigiile cu profesionişti este competentă funcţional să soluţioneze litigiul de faţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti la 9 noiembrie 2018.

Prin încheierea nr. 2 din 15 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a a Curţii de Apel Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut, în esenţă, că, în speţă, normele procedurale aplicabile trebuie raportate la data sesizării tribunalului arbitral, concluzie dată de art. 457 alin. (1) raportat la art. 27 C. proc. civ. care statuează că legea procedurală aplicabilă unui litigiu inclusiv cu privire la căile de atac este cea sub care a început procesul, iar litigiul de faţă a fost demarat în 2015, deci anterior Legii nr. 212/2018 invocată de instanţa de contencios în justificarea declinării de competenţă.

S-a mai reţinut că art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 aşa cum a fost modificat de Legea nr. 212/2018 se referă la judecata de primă instanţă (or, aşa cum s-a arătat mai sus cererea în anulare are şi puternice elemente de cale de atac), o judecată care se finalizează cu o hotărâre recurabilă la Curtea de Apel (din punct de vedere al competenţei materiale) secţia de contencios administrativ (din punct de vedere al competenţei "funcţionale") conform art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016. Rezultă că art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, aşa cum a fost modificat de Legea nr. 212/2018, nu poate să aibă în vedere cererile în anulare a hotărârilor arbitrale care, conform art. 610 C. proc. civ. (text special de atribuire de competenţă), sunt de competenţa Curţilor de Apel, pentru că, în urma aplicării acestuia, ar rezulta hotărâri recurabile tot la Curţile de Apel, aspect evident absurd. Această concluzie este în convergenţă cu principiul generalia specialibus non derogant, deoarece norma generală în materia achiziţiilor publice pentru judecata de primă instanţă (art. 53 alin. (1)1) nu poate deroga de la o normă specială chiar şi pentru această materie (anume art. 610 C. proc. civ.).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat anularea unei hotărâri arbitrale (finale) pronunţate într-un litigiu privind un contract de achiziţie publică.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 610 şi 612 C. proc. civ. rezultă că acţiunile în anulare a hotărârilor arbitrale sunt de competenţa curţilor de apel.

În speţă, conflictul negativ de competenţă s-a ivit între Secţiile a VIII-a contencios administrativ şi a V-a Civilă ale Curţii de Apel Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiilor civile (complete specializate în litigii cu profesioniştii), întemeindu-şi hotărârea pe art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, text nou introdus în cuprinsul legii prin Legea nr. 212/2018, care statuează că:

"procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Pentru a verifica aplicabilitatea art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, trebuie aşadar stabilită data începerii procesului.

Aceasta este data sesizării tribunalului arbitral, 15 iulie 2015.

Acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nu marchează momentul de început al procesului; ea are puternice valenţe proprii căilor de atac, aspect care rezultă şi din soluţiile pe care curtea de apel este îndrituită să le adopte atunci când admite acţiunea în anulare, astfel cum ele sunt conturate de dispoziţiile art. 613 alin. (3) lit. a) şi b) C. proc. civ.: fie trimiterea cauzei spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii, fie trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral, fie, în sfârşit, reţinerea cauzei pentru evocarea fondului.

De aceea, în speţă nu sunt incidente noile dispoziţii ale art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, introduse prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc în prezent competenţa instanţelor civile de drept comun în soluţionarea litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative, ci în mod exclusiv cele anterioare, în vigoare la data începerii procesului (prevederile O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări şi a contractelor de concesiune de servicii), care instituiau în favoarea secţiilor de contencios administrativ şi fiscal competenţa soluţionării litigiilor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică, cu menţiunea că aceste secţii trebuie să aparţină curţilor de apel, potrivit art. 610 şi 612 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2019.