Territorial competence for compensation claims against state entities: survival of initial forum despite legislative amendment changing venue to property location

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 14 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv, situat în Timişoara, str. x, teren în suprafaţă de 387 mp, ce face obiectul dosarului înregistrat sub nr. x C. civ. a cărei restituire în natură nu mai este posibilă şi pentru care, prin Dispoziţia nr. x din 13 martie 2009 a Primarului Municipiului Timişoara s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea unei penalităţi de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin Sentinţa civilă nr. 1311 pronunţată la 10 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Timiş.

În motivarea soluţiei pronunţate se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 111/2019, competentă să soluţioneze cererea formulată în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul.

S-a apreciat că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părţilor şi se impune aplicarea imediată a acesteia, pentru a li se asigura acestora accesul la justiţie în mod mai economic şi mai uşor, dându-le posibilitatea să aibă acces la instanţa ce se află în circumscripţia teritorială în care se află imobilul în litigiu, fiind scutiţi astfel de eventualele cheltuieli de transport, principiul imediatei aplicări a legii noi, aplicat şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, impunându-se să fie respectat.

S-a mai reţinut că imobilul în litigiu este situat în Timişoara, judeţul Timiş, iar, în temeiul dispoziţiilor legale anterior menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., revine Tribunalului Timiş, secţia civilă,

Învestit prin declinare, Tribunalul Timiş a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1275/PI din 17 octombrie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că reclamanţii contestă o decizie emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii.

Prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în forma şi versiunea în vigoare la data introducerii acţiunii - 3 aprilie 2019 statuează că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii în termen de 30 de zile de la data comunicării".

S-a mai reţinut că, prin Legea nr. 111/2019, publicată în M.O. nr. 418 din 28 mai 2019, art. 35 din Legea cu nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.", însă, în speţă, sunt incidente prevederile art. 25 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile."

Raportat la data înregistrării contestaţiei formulată de reclamanţi - 23 noiembrie 2018, dată la care art. 35 ce stabilea competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii nu fusese încă modificat prin Legea cu nr. 111/2019, s-a reţinut că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze procesul pendinte.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin demersul judiciar iniţiat la 14 noiembrie 2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv, situat în Timişoara, str. x, teren în suprafaţă de 387 mp, ce face obiectul dosarului înregistrat sub nr. x C. civ. a cărei restituire în natură nu mai este posibilă şi pentru care, prin Dispoziţia nr. x din 13 martie 2009 a Primarului Municipiului Timişoara s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea unei penalităţi de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina au relevanţă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Noţiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziţii le conferă o astfel de semnificaţie se regăsec şi "f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică" şi "g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunţate şi având în vedere că pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în Bucureşti, învestirea de către reclamantă a Tribunalului Bucureşti s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă în vigoare la data începerii procesului, respectiv 14 noiembrie 2018, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul îi revine competenţa de a soluţiona contestaţiile, formulate de persoanele îndreptăţite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speţă, normele care reglementează competenţa de soluţionare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului Bucureşti, noile dispoziţii nu produc efecte în prezenta cauză, instanţa iniţial învestită rămânând competentă a soluţiona pricina.

Prin urmare, în raport de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii care a emis decizia de compensare a cărei anulare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - MM