Territorial jurisdiction for marital property division involving real estate and corporate shares

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 17 iulie 2018 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., a solicitat:

I. Să se constate nulitatea absolută a cesiunilor de părţi sociale dintre:

- B. şi C. a 30% din părţile sociale S.C. E. S.R.L., consfinţită prin Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 15 februarie 2010;

- În procent de 55% din părţile sociale ale S.C. E. S.R.L. dintre B. şi C.;

- Dintre B. şi C. a 65% din părţile sociale ale S.C. F. S.R.L. consfinţită prin Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 21 aprilie 2008;

- Dintre B. şi C. a 20% din părţile sociale ale S.C. F. S.R.L. consfinţită prin Hotărârea A.G.A. nr. 5 din 1 august 2011;

- Dintre D. şi B. a 61% din părţile sociale ale S.C. F. S.R.L., consfinţită prin Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 14 februarie 2012;

- Dintre C. şi D. a 85% din părţile sociale ale S.C.F. S.R.L., consfinţită prin Hotărârea A.G.A . nr. 4 din 29 octombrie 2014, toate pentru cauză ilicită şi scop imoral.

II. Să se constate că masa partajabilă dobândită în timpul căsătoriei cu pârâtul B. este compusă din:

- 1.008.580 părţi sociale în valoare nominală de 10.085.800 RON ale S.C. E. S.R.L.

- 13.540 părţi sociale în valoare nominală a 135.400 RON;

- Imobilul situat în localitatea Homocea nr. 88, compus din suprafaţa de 2021.8 mp teren curţi construcţii, vie şi arabil, din care 496 mp teren curţi construcţii, 807 mp teren vie, 717,9 mp teren arabil, o casă de locuit construită din lemn şi paianţă, acoperită cu ţiglă, având trei camere şi prispă, în suprafaţă construită la sol de 71,53 mp, bucătărie de vară în suprafaţă construită la sol de 10.17 mp.

III. Să se constate că la dobândirea bunurilor comune, părţile au avut o contribuţie egală;

IV. Să se dispună partajarea bunurilor în cote egale, ca modalitate de atribuire, reclamantei să i se atribuie imobilul-casă părintească, iar pârâtului părţile sociale ale celor două societăţi urmând ca pentru egalizarea loturilor să se achite sultă.

Prin Sentinţa civilă nr. 1451 pronunţată la 12 februarie 2019, Judecătoria Constanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Adjud.

În motivarea soluţiei pronunţate se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., care reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect partaj bunuri comune, bunuri printre care se regăseşte şi un imobil, aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul.

Cu privire la înscrisul depus de reclamantă, prin care formulează o cerere de renunţare la partajarea imobilului situat în localitatea Homocea, jud. Vrancea, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., după închiderea dezbaterilor părţile nu mai pot formula cereri noi, cum este cea formulată de reclamantă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Adjud a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1047/2019 din 17 septembrie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, prin încheierea din 12 noiembrie 2019, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect partajul bunului imobil situat în localitatea Homocea, jud. Vrancea, de judecata capătului de cerere privind partajul părţilor sociale ale S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., şi având în vedere că reclamanta a renunţat la judecata capătului de cerere privind partajul imobilului, nu mai subzistă niciun temei în sensul competenţei de soluţionare a cauzei de către această instanţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată se solicită să se constate nulitatea absolută a cesiunilor de părţi sociale dintre pârâţi, componenţa masei partajabile, cota de contribuţie la dobândirea bunurilor comune şi partajul acestora, solicitare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D..

Având în vedere situaţia de fapt arătată, Înalta Curte reţine că partajul bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei este capătul principal al cererii de chemare în judecată, celelalte solicitări fiind cereri accesorii, în raport de dispoziţiile art. 984 C. proc. civ. potrivit cărora, în cazul acţiunilor având ca obiect partaj judiciar, instanţa va mai stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cotele-părţi, precum şi creanţele născute din starea de proprietate comună.

Potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale, se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi act normativ (cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul).

În speţă, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de capătul principal al cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, iar alin. (3) al aceluiaşi articol arată că Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a dispoziţiilor acestui articol în situaţia disjungerii capătului de cerere având ca obiect partajul bunului imobil.

Înalta Curte reţine că reclamanta solicită să se constate că masa partajabilă este formată din 1.008.580 părţi sociale în valoare nominală de 10.085.800 RON ale S.C. E. S.R.L.,13.540 părţi sociale în valoare nominală a 135.400 RON şi imobilul situat în localitatea Homocea nr. 88, compus din suprafaţa de 2021.8 mp teren curţi construcţii, vie şi arabil, din care 496 mp teren curţi construcţii, 807 mp teren vie, 717,9 mp teren arabil, o casă de locuit construită din lemn şi paianţă, acoperită cu ţiglă, având trei camere şi prispă, în suprafaţă construită la sol de 71,53 mp, bucătărie de vară în suprafaţă construită la sol de 10.17 mp.

Având în vedere cele reţinute cu privire la componenţa masei partajabile, precum şi faptul că partajul este formulat pe cale principală, după desfacerea căsătoriei, în aplicarea dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ., se constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii principale revine instanţei de la locul situării imobilului.

Împrejurarea că, ulterior învestirii instanţei cu cererea de chemare în judecată ce viza ambele categorii de bunuri, atât părţile sociale, cât şi imobilul, reclamanta a renunţat la judecata cererii de partaj având ca obiect bunul imobil, nu este de natură a atrage competenţa altei instanţe în soluţionarea cauzei decât cea care era competentă exclusiv la momentul învestirii.

Faţă de obiectul cauzei, la data introducerii cererii de chemare în judecată şi în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - MM