Jurisdictional competence for civil delictual claims against commercial entities: Exclusion of professional dispute status by res judicata regulator

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 august 2016 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. - Sucursala Piteşti şi B. S.A., obligarea pârâtelor la plata sumei de 300.000 RON, cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 1349 C. civ..

Prin Sentinţa civilă nr. 172 din 9 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Învestit prin declinare, Tribunalul Specializat Argeş a pronunţat Sentinţa civilă nr. 715 din 2 noiembrie 2017, prin care a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Curţii de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Prin Sentinţa civilă nr. 24/F- C. civ., pronunţată la 8 februarie 2018 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

S-a reţinut în motivare că, în raport de obiectul dedus judecăţii şi având în vedere data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiilor evaluabile în bani se raportează exclusiv la criteriul valoric, criteriu care este prevăzut cu caracter unitar, indiferent de caracterul ori calitatea persoanelor între care se poartă litigiul.

S-a mai reţinut că delimitarea dintre cele două instanţe, Tribunalul Argeş şi Tribunalul Specializat Argeş, se face în raport de dispoziţiile art. 226, art. 227 şi art. 228 din Legea nr. 71/2011, iar potrivit art. 226 din actul normativ anterior menţionat, tribunalul specializat are în competenţă materială cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad-hoc, cererile în materia societăţilor comerciale întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, precum şi în materia Registrului Comerţului, petite care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei şi cererile privind titlurile de valoare ori alte instrumente financiare.

În considerentele sentinţei pronunţate s-a reţinut şi incidenţa Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, în cazul tribunalelor specializate, competenţa materială nu se determină în funcţie de calitatea de profesionişti a uneia dintre părţi, ci în raport de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Sentinţa civilă nr. 427 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L. şi obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 150.000 EURO, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând daune morale.

Apelul formulat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 31 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti şi a fost transpusă cauza privind apelul declarat de pârâta B. S.A. - prin Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii şi Insolvenţă Piteşti, în contradictoriu cu intimaţii B. - Sucursala Piteşti şi S.C. A. S.R.L., la secţia I civilă a Curţii de Apel Piteşti.

S-a reţinut, în esenţă, că natura litigiului este pur civilă, pârâtele fiind chemate să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesionişti, în sensul legii, pentru a se putea da eficienţă celor stabilite prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere a Curţii de Apel Piteşti prin care s-a dispus ca, începând cu 15 martie 2016, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin încheierea din 10 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 427 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

S-a reţinut că, prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, s-a stabilit că, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii, începând cu 15 martie 2016, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, judecă toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond.

Se arată că, prin această Hotărâre, s-a urmărit echilibrarea volumului de activitate al secţiilor şi nu delimitarea competenţei între secţii, în funcţie de natura civilă/cu profesionişti a cauzelor.

Se mai arată că secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu este o secţie specializată, cum este cazul Tribunalului Specializat Argeş, sens în care nu pot fi avute în vedere prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi nici interpretarea acestor prevederi dată prin Decizia nr. 18/2016, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea încheierii se mai reţine că, şi dacă s-ar analiza în concret natura litigiului dedus judecăţii, obiectul acţiunii este răspundere civilă delictuală prin care pârâtele, care au calitatea de profesionişti, sunt chemate să răspundă în această calitate pentru fapte în directă legătură cu specificul activităţii comerciale, presupus a fi săvârşite în cadrul acestei activităţi, fiind vorba de drepturi şi obligaţii decurgând din activitatea lor comercială, de creditare, aspecte în raport de care, văzând şi prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., natura litigiului este aceea a unuia cu profesionişti, fără a avea relevanţă în stabilirea acestui aspect faptul că analiza vizează răspunderea contractuală sau delictuală.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. care a solicitat, în contradictoriu cu B. - Sucursala Piteşti şi B. S.A., obligarea pârâtelor la plata sumei de 300.000 RON, cu titlu de daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 1349 C. civ..

Cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 427 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, instanţă competentă, astfel cum s-a stabilit prin Sentinţa civilă nr. 24/F- C. civ., pronunţată la 8 februarie 2018 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Specializat Argeş.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B. S.A. - prin Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii şi Insolvenţă Piteşti, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secţii cu specializări diferite din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Astfel, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, care soluţionează toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, a considerat că litigiul se soluţionează de instanţa de drept civil, dat fiind că pârâtele sunt chemate să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesionişti, în sensul legii.

Secţia I civilă, instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul, a apreciat că este vorba de un litigiu cu profesionişti, în competenţa funcţională a secţiei a II-a, invocând atât art. 3 C. civ., cât şi Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Prin Decizia nr. 18/2016, pronunţată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secţii sau complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în cadrul secţiilor civile, că pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu după calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Dispoziţiile deciziei menţionate anterior au fost avute în vedere de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în considerentele Sentinţei civile nr. 24/F- C. civ., pronunţată la 8 februarie 2018 ca regulator de competenţă, fiind astfel stabilită instanţa civilă ca instanţă competentă să soluţioneze litigiul pendinte.

Articolul 431 alin. (2) reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a principiului autorităţii de lucru judecat ce corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Prin urmare, instanţa investită cu soluţionarea unei cereri are obligaţia de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja tranşate printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat, situaţie în care nu mai poate face evaluări proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nici nu o poate ignora.

În acest caz, este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) noul C. proc. civ.

În raport de elementele de determinare a competenţei materiale procesuale şi de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că prin Sentinţa civilă nr. 24/F- C. civ., pronunţată la 8 februarie 2018 de Curtea de Apel Piteşti, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că aparţine secţiei civile competenţa de soluţionare a cauzei întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este răspunderea civilă delictuală a pârâtelor pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale pentru a putea fi calificat drept un litigiu între profesionişti, în sensul art. 3 alin. (2) C. civ. şi ale art. 8 din Legea nr. 71/2011.

Este adevărat că, prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, s-a stabilit că, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii, începând cu 15 martie 2016, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, judecă toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, dar în speţa de faţă, deja s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă că prezentul litigiu nu are natura unui litigiu cu profesionişti.

Prin urmare, având în vedere natura şi obiectul pricinii, competenţa de soluţionare a apelului revine instanţei de drept comun, acesta fiind un litigiu esenţialmente civil.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 427 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - MM