Securitate collaborator status; sufficiency of handwritten notes under O.U.G. 24/2008 and non-imputation of officer speculation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 3412 din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 3412 din 7 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs A.

Recurentul-pârât invocă motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

3.1. Printr-un prim motiv de recurs, recurentul-pârât consideră că hotărârea este nemotivată, deoarece considerentele reprezintă copierea acuzaţiilor şi afirmaţiilor din nota de investigaţii sau din acţiunea în constatare

Instanţa de fond nu a analizat şi nu a motivat susţinerile pârâtului, cu referire la neaplicarea disp. art. 5 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, acesta neavând în prezent nicio funcţie politică; greşita solicitare de către reclamantă a aprecierii instanţei asupra calităţii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate face obiectul unei acţiuni în constatare; stabilirea unei situaţii nereale, nu rezultă că în anul 1978 pârâtul a fost recrutat conştient şi benevol sub numele conspirativ "B." şi că a fost respectată procedura de recrutare.

Se mai arată că prima instanţă nu a clarificat şi nici motivat teza susţinută de reclamant, în sensul că pârâtul ar fi avut o identitate dublă, fiind în acelaşi timp colaboratorul B. şi informatorul C., pe linie de învăţământ şi tineret şi nici apărarea privind legătura speculativă a ofiţerilor, respectiv explorarea în orb a pârâtului.

Instanţa de fond nu a motivat respingerea probei cu expertiză grafologică de comparare a scrisului şi a prezentat concluzii eronate cu privire la stagiul militar în anii 1980 - 1982.

3.2. Cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea greşită a legii

Recurentul-pârât susţine că aşa-zisa recrutare a sa a avut loc când acesta era minor, elev, la vârsta de 15 - 16 ani, sub pretextul că va fi angajat în securitate, iar materialul semnat şi scris de acesta nu a fost datat, nume de cod nu i-a fost atribuit în scopul de a fi folosit ulterior, motiv pentru care expertiza grafologică este necesară în cauză.

Mai arată recurentul-pârât că relatările făcute în scris nu au fost semnate cu nume conspirative, ci scrise cu majuscule, la fel şi titulatura de început "notă informativă", care în toate materialele prezentate avea un alt scris, alte caractere şi era completată ulterior cu scrisul olograf al ofiţerului de securitate, în partea din stânga-sus.

Cele mai multe rapoarte erau dictate de ofiţerul de securitate, iar recurentul-pârât avea reprezentarea că acestea semnalau activităţi ilicite şi nu aveau legătură cu viaţa de familie, privată sau comentarii duşmănoase la adresa partidului şi regimului comunist.

În plus, recurentul-pârât susţine că nu a primit nicio recompensă, sumă de bani, dar ofiţerul de securitate plătea consumaţia atunci când întâlnirile aveau loc la un local şi nu este corect ca decontarea acestor cheltuieli să îi fie atribuită.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prima instanţă a motivat întrunirea disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 şi constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii pe baza conţinutului Notei nr. x/1883 din 24 august 2013 din care rezultă că acesta a fost recrutat în anul 1978 ca informator, cu numele conspirativ "B.", în vederea culegerii de informaţii din rândul tinerilor din Slobozia şi că pe perioada stagiului militar obligatoriu ar fi continuat colaborarea în vederea supravegherii militarilor din unitate.

A mai apreciat instanţa de fond, în acelaşi sens, nota informativă semnată olograf la 21 octombrie 1978, precum şi cele furnizate în perioada 28 august 1982 - 25 septembrie 1982, când pârâtul a semnalat organelor de securitate activitatea de propagandă religioasă a unor persoane, dând informaţii despre un cetăţean care aparţinea unui cult religios intitulat "adventişti", informaţie ce a fost utilizată de către ofiţerii de securitate care au demarat măsuri de verificare a celor semnalate.

De asemenea, instanţa de fond a arătat că din nota informativă din data de 25 septembrie 1982 se reţine că instructajul a fost efectuat şi sarcinile stabilite de ofiţerul de securitate maior D., notele informative se află în dosarul de urmărire informativă nr. x deschis de organele de securitate pe numele cetăţeanului care fusese semnalat ca având o activitate religioasă "subversivă".

Totodată, instanţa de fond a constatat că pârâtul a fost invitat să poarte discuţii cu familia persoanei urmărite şi să semnaleze ce reacţii are comunitatea adventistă din localitate, în conformitate cu nota informativă din 25 septembrie 1982.

Înalta Curte remarcă faptul că în cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, judecătorul fondului nu a analizat şi nu a motivat în niciun mod susţinerile şi apărările pârâtului.

Se confirmă astfel că hotărârea recurată este nemotivată în raport cu aspectele invocate de recurentul-pârât referitoare la:

- lipsa incidenţei disp. art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul nemaiavând nicio funcţie politică;

- solicitarea greşită a reclamantului în privinţa obiectului acţiunii;

- faptul că nu a fost recrutat conştient deplin şi benevol sub numele conspirativ "B."

- neclarificarea tezei susţinută de reclamant cu privire la identitatea dublă "B." şi "C."

- efectuarea stagiului militar şi perioada în care s-a desfăşurat acesta;

- respingerea probei cu expertiză grafologică/grafoscopică;

- existenţa tezei transformării recrutării din obţinerea unei cariere militare într-o activitate de exploatare informativă în orb, ce reprezenta o metodă operativă în culegerea de informaţii sub acoperirea unei identităţi false.

Dintre toate aspectele enumerate, prima instanţă a consemnat în încheierea de şedinţă din data de 26 septembrie 2016, respingerea probei cu expertiză grafologică solicitate de pârât, motivând că proba nu este utilă şi concludentă cauzei şi considerând că înscrisurile depuse de părţi în susţinerea şi combaterea acţiunii sunt suficiente pentru analiza pe fond a cauzei.

Cu ocazia pronunţării pe fondul cauzei, prima instanţă, reţinând că notele informative din 21 octombrie 1978 şi 28 august 1982 - 25 septembrie 1982 sunt apte să conducă la concluzia îndeplinirii condiţiilor impuse de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a omis cu desăvârşire să motiveze soluţia din perspectiva celor susţinute de pârât.

Din cuprinsul considerentelor sentinţei atacate nu se poate deduce raţionamentul instanţei de fond cu privire la veridicitatea cuprinsului notelor informative, de unde rezultă că motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat.

2. Cu privire la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii, precum note şi rapoarte scrise, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin Nota informativă din data de 24 octombrie 1978, aflată la dosarul de fond, se relatează că, în urma discuţiei purtate cu o cetăţeancă, aceasta a spus că în oraşul Slobozia o persoană pe numele E.. a arătat unei familii o mărturie de format mic a cultului adventist, acesta spunând că o are de la securiştii din Bucureşti care au posibilităţi de multiplicare, astfel că a vândut mai multe, unor oameni ce cred în această sectă.

Prin nota informativă din data de 28 august 1982, ce se regăseşte la dosarul de fond, se arată că sursa "B." s-a întâlnit cu numitul F., adventist de ziua a şaptea, care i-a spus că fratele său, G., a fost eliberat din penitenciar pentru că a dat o declaraţie prin care a recunoscut fapta, a făcut o cerere de graţiere şi i s-a aprobat, dar şi că a intervenit preşedintele H., precum şi I.

În cuprinsul ultimei note informative apreciate de prima instanţă ca îndeplinind condiţiile impuse de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, datată 29 septembrie 1982, sursa "B." informează că din discuţiile purtate cu M.I., care la rândul său a discutat cu nişte vecini ai lui J., tatăl lui G., a rezultat că G. a fost condamnat pentru că a fost prins cu biblii, că G. era în legătură cu o navigatoare străină, condamnată şi aceasta, apoi eliberată, ca apoi să fie şi G. eliberat.

Înalta Curte apreciază că cele trei note informative nu sunt apte prin ele însele să conducă la concluzia că cele relatate au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prin cele două note din datele de 28 august 1982 şi 29 septembrie 1982, s-au selectat anumite discuţii aflate de la alte persoane, în legătură cu condamnarea lui G. şi faptele care au condus la graţierea acestuia, total neveridice, iar faptul că cel condamnat şi rudele sale făceau parte din cultul adventist, era cunoscut de organele Securităţii.

Relatările nu au denunţat această apartenenţă, ci fapte colaterale, fără legătură cu religia lui G.

Împrejurarea conform căreia organele Securităţii au speculat relatarea în acest sens nu este imputabilă recurentului-pârât, deoarece numai fapta proprie şi conţinutul notelor pot încadra persoana în categoria colaboratorilor Securităţii în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-pârât în legătură cu veridicitatea celor două note informative, din analiza acestora, se remarcă faptul că scrisul în mod cert nu aparţine recurentului.

Astfel, nota din 29 septembrie 1982 conţine acelaşi scris olograf pentru titlul "Nota informativă" «Sursa mă informează următoarele», conţinutul notei şi semnătura B./29 septembrie 1982.

De asemenea, nota din 28 august 1982 reliefează acelaşi scris olograf la toate elementele sus-menţionate şi, în plus, rubrica "Sarcini" este completată cu acelaşi scris din conţinutul notei.

Faţă de acestea, Înalta Curte reţine că cele două relatări nu îndeplinesc condiţiile impuse de disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Referitor la nota informativă din data de 24 octombrie 1978, se remarcă că există două scrieri olografe diferite, prima conţinând "Nota Informativă/Sursa informează următoarele" şi cea de-a doua cuprinzând relatarea propriu-zisă şi semnătura "B.".

Conţinutul notei este în mod cert scris la dictarea ofiţerului de Securitate, deoarece aceasta nu reprezintă o simplă relatare, ci rezultatul unei cercetări, afirmându-se "am stabilit următoarele".

Relatarea este îndoielnică şi nu poate fi apreciată în contextul analizat, deoarece vorbeşte despre o persoana cunoscută deja de organele Securităţii, despre care "sursa" a aflat cu totul întâmplător, iar măsurile luate au fost în sensul că aceasta nu are posibilităţi informative pe lângă persoana în cauză.

Înalta Curte va ţine seama şi de faptul că relatarea din 24 octombrie 1978 se află în dosarul informativ ce-l priveşte chiar pe recurentul-pârât, iar din lecturarea filelor ce conţin actele depuse de reclamant în dovedirea notei de constatare, rezultă împrejurarea asemănătoare cu cele deja arătate mai sus şi, în plus, nu există nicio dovadă că recurentul-pârât a primit vreo sumă de bani, astfel cum se pretinde prin acţiune.

În legătură cu angajamentul existent la dosarul de fond, din cuprinsul acestuia nu rezultă într-adevăr data înscrisului, însă acesta nu are o valoare probatorie în sine, ci doar coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.

Referitor la numele conspirativ "C.", se reţine că şi în cuprinsul notei de constatare, ataşată acţiunii introductive, se arată că numai într-un singur document (Raport din vol. 1) este menţionat acest nume, de unde rezultă că, în privinţa îndeplinirii condiţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu produce nicio consecinţă juridică.

Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că celelalte aspecte invocate de recurentul-pârât, în apărare, sunt fără relevanţă şi nu vor mai fi analizate, mai ales că deja s-a constatat întrunirea motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În concluzie, constatându-se că cele două motive de nelegalitate invocate sunt fondate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 3412 din 7 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - CP