Appeal for cassation over salary taxation of late payment interest found null for lack of argumented grounds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 iulie 2016, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea Actului administrativ nr. 429063 din 12 octombrie 2015, emis de Ministerul Finanţelor Publice prin care se prevede nelegal că regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi sumelor reprezentând daune-interese moratorii; anularea Actului administrativ-fiscal nr. 432025 din 17 decembrie 2015, emis de Ministerul Finanţelor Publice, prin care se dispune abuziv, în sensul că sumele prevăzute în titluri executorii reprezentând daune-interese moratorii şi compensatorii sunt drepturi salariale şi sunt supuse regimului de impunere prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j1) din Codul fiscal. Au solicitat şi obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor reprezentând impozit şi contribuţii individuale reţinute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eşalonată a titlurilor executorii, până la remedierea situaţiei de fapt.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 201/F-CONT din 19 octombrie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B., şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea.

Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 201/F-CONT din 19 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs A., B. şi C.

Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenţii nu au invocat nicio critică care să combată argumentat ceea ce a reţinut instanţa de fond, ci au formulat o simplă declaraţie de recurs.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Astfel, nu se poate considera că susţinerile recurenţilor din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nulitatea recursului formulat de A., B. şi C. împotriva Sentinţei nr. 201/F-CONT din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - CP