Disciplinary sanction for mediator’s social media criticism: limits of freedom of expression and professional probity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, plângere împotriva Hotărârii nr. 103 din 28 mai 2015, emisă de Consiliul de Mediere prin care s-a dispus sancţionarea sa cu suma de 500 de RON conform art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006, coroborat cu art. 5217 alin. (2) lit. n) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere, solicitând anularea acesteia.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 213 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, a anulat Hotărârea nr. 103 din 28 mai 2015 a Consiliului de Mediere, a respins ca neîntemeiată solicitarea referitoare la acordarea despăgubirilor pentru daune morale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 213 din 28 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Consiliul de Mediere.

Recurentul-pârât invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţine că instanţa de fond a reţinut greşit că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5217 alin. (1) lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Mediere, referitor la săvârşirea de către intimatul-reclamant a faptelor ce au adus atingere probităţii profesionale, faţă de împrejurarea abrogării textului, la 28 mai 2015.

Se arată că în data de 25 aprilie 2015, prin Hotărârea nr. 24, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 293 din 29 aprilie 2015, s-a abrogat art. 5616 şi nu art. 5217, cum în mod eronat a reţinut prima instanţă.

Recurentul-pârât critică şi motivarea hotărârii instanţei de fond în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţia României şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, susţinând respectarea dreptului la libertatea de exprimare, care nu este un drept absolut.

Pentru a se preveni arbitrariul, opinează recurentul-pârât, sunt prevăzute anumite limite ale exerciţiului libertăţii de exprimare sau de informare, limite ce decurg din necesara asumare a unei responsabilităţi pentru orice activitate care ar avea potenţial de a aduce atingere drepturilor celorlalţi.

Depăşirea acestor limite poate conduce la angajarea răspunderii disciplinare, civile ori chiar penale, or este evident că intimatul-reclamant a prejudiciat drepturile mediatorului care a sesizat Consiliul de Mediere.

O ultimă critică are în vedere invocarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 10 din Constituţia României ce nu are legătură cu speţa analizată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analiza motivelor de casare.

Recursul este nefondat.

Prin Hotărârea nr. 103 din 28 mai 2015, Consiliul de Mediere a constatat că intimatul-pârât a încălcat prevederile art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, modificată şi completată privind medierea şi organizarea profesiei de mediator coroborat cu art. 5217 alin. (1) lit. e) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere şi prevederile art. 3.2 şi art. 4.1. din Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor, prin conduita sa şi în contextul creat de către aceasta, aducând atingere probităţii şi imaginii profesiei de mediator prin susţinerile făcute în cadrul reţelei de socializare B., dovedite de către documentul depus în susţinerea plângerii formulate de către C.

Intimatul-pârât a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 500 RON, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006 coroborat cu art. 5217 alin. (2) lit. n) din Regulament.

Potrivit art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, modificată şi completată, constituie abatere disciplinară "săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale".

Prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere aprobat prin Hotărârea nr. 5/2007 modificată şi completată, emis în baza Legii nr. 192/2006, la art. 5217 alin. (1) lit. e) este consemnată abaterea disciplinară a mediatorilor pentru "săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale".

Prin Hotărârea nr. 24/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 293 din 29 aprilie 2015, prin care s-a modificat şi completat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere, a fost într-adevăr abrogat art. 5216 şi nu art. 5217, care nu a suferit nicio modificare/completare.

Înalta Curte constată astfel că se confirmă critica susţinută prin motivele de recurs, însă aceasta nu conduce la reformarea hotărârii primei instanţe, din acest punct de vedere.

Prima instanţă, reţinând în mod greşit abrogarea disp. art. 5217 din Regulament, a analizat cauza din perspectiva disp. art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 modificată şi completată privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Avându-se în vedere că cele două prevederi sunt identice, iar art. 5217 din Regulament preia în realitate dispoziţiile legii, Înalta Curte apreciază că eroarea instanţei de fond nu produce niciun efect asupra legalităţii hotărârii pronunţate, motivul invocat nefiind astfel întrunit.

Cu privire la cea de-a doua critică ce are în vedere aplicarea greşită a disp. art. 10 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi art. 30 din Constituţia României, se constată că prima instanţă a reţinut că posibilitatea exprimării opiniilor este esenţială într-o societate democratică, iar sancţionarea reclamantului nu a fost necesară şi nici proporţională pentru atingerea scopului declarat de pârât.

Pentru a ajunge la această concluzie, judecătorul fondului a avut în vedere, a analizat şi a aplicat dispoziţiile legale sus-menţionate, care au în vedere libertatea de exprimare şi limitările acesteia.

Astfel, dreptul la libera exprimare a gândurilor, opiniilor, credinţelor, prin orice mod este garantat, atât de Convenţie, cât şi de Constituţia României.

Limitarea acestui drept intervine numai în anumite situaţii şi numai pentru măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Recurentul-pârât consideră că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 30 alin. (6) din Constituţia României, conform cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, precizând că drepturile mediatorului care a sesizat Consiliul de Mediere au fost prejudiciate prin postarea de pe B. a reclamantului.

Recurentul-pârât nu arată în concret modul în care a fost prejudiciat mediatorul care a formulat sesizarea, însă instanţa de fond a arătat în mod categoric, că reclamantul a exprimat doar opinii critice referitoare la modul în care se desfăşurau alegerile pentru Consiliu şi la comportamentul candidaţilor la acele alegeri.

Din conţinutul înscrisului aflat la dosarul de fond postat pe B. de către reclamant, şi intitulat "Despre candidaţi şi războiul acestora...", se constată că numele doamnei C. nu este nominalizat, iar comentariul este o critică asupra modului în care se face campanie pentru alegerile din Consiliul de Mediere.

De altfel, pornind de la plângerea făcută de dna mediator C., prin hotărârea administrativă atacată, s-a reţinut şi încălcarea disp. art. 3.2 şi 4.1. din Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor, în vigoare în anul 2015.

Art. 3.2. are în vedere abţinerea de la orice acţiuni contrare imparţialităţii independenţei şi onoarei profesiei, susceptibile să aducă ştirbire demnităţii acesteia, adică probităţii profesionale.

Art. 4.1. arată că practicienii în mediere îşi datorează amabilitate şi respect reciproc, nefiind permise vulgaritatea şi manifestările necuviincioase. Ei trebuie să se abţină de la orice atitudine jignitoare ori imputări rău-voitoare şi în general să se abţină de la orice acţiune susceptibilă de a aduce daune altor colegi mediatori.

Comportamentul care aduce atingere probităţii profesionale presupune ca acesta să fie contrar legii, lipsit de tact sau bună-cuviinţă.

Criticarea unor manifestări observate de reclamant cu ocazia alegerilor din cadrul Consiliului de Mediere nu poate conduce la atingerea probităţii profesiei, deoarece acestea nu au legătură cu executarea în sine a profesiei de mediator.

Orice persoană are libertatea consfinţită de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 30 din Constituţia României să îşi exprime opiniile/părerile, chiar dacă acestea reprezintă o critică, iar limitările acesteia sunt strict reglementate de lege.

În situaţia în care afirmaţiile făcute aduc prejudicii/daune altor colegi, acestea trebuie probate, deoarece exprimarea unei opinii, în sine, nu poate reprezenta abatere disciplinară, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

În fine, ultima critică ce vizează aplicarea greşită a disp. art. 10 din Constituţia României, se apreciază că invocarea textului indicat reprezintă numai o eroare de tehnoredactare ce nu produce consecinţele juridice arătate de recurentul-pârât, având în vedere că în cuprinsul considerentelor hotărârii, judecătorul fondului a analizat disp. art. 30 din Constituţia României.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de Consiliul de Mediere împotriva Sentinţei nr. 213 din 28 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - CP