Timeliness of administrative challenge to refusal of special working conditions approval for radiation exposure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19 aprilie 2016, şi înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, a solicitat obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, să reînnoiască avizele pentru încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă ale personalului reclamantei expus profesional la radiaţii ionizate din cadrul Laboratorului de Radiologie şi Imagistică Medicală, şi din cadrul Laboratorului de Explorări Funcţionale Cardiovasculare, începând cu anul 2015, şi până la punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa în prezentul dosar.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esenţă, că în cadrul Laboratorului de Radiologie şi Imagistică Medicală şi a Laboratorului de Explorări Funcţionale Cardiovasculare, îşi desfăşoară activitatea mai multe persoane, care sunt angajate în cadrul instituţiei cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, ce manipulează instalaţii radiologice. Aceste instalaţii radiologice se încadrează la categoria de risc radiologie 2 şi respectiv 3, aşa cum reiese din autorizaţiile pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear emise de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi depuse la dosar.

Până în 31 decembrie 2014, locurile de muncă din cadrul Laboratorului de Radiologie şi Imagistică Medicală şi a Laboratorului de Explorări Funcţionale Cardiovasculare, au fost avizate de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, ca încadrându-se în locuri de muncă în condiţii deosebite.

În 2015 şi 2016 reclamantul a formulat cererii la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, în vederea reînnoirii avizului mai sus arătat, pârâta refuzând în mod pur formal şi nelegal să îşi îndeplinească obligaţia.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 194 şi urm, art. 111, art. 116 din C. proc. civ., art. 4 din H.G. nr. 246/2007, orice alte prevederi legale menţionate în cerere.

2. Apărările formulate în fond

Pârâta Comisia Naţională Pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) a formulat întâmpinare la data de 19 mai 2016, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată din data de 15.09.2016, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, secţia civilă.

3. Hotărârea de declinare

Tribunalul Cluj, prin Sentinţa civilă nr. 475/2016 din 15 septembrie 2016, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Hotărârea instanţei de fond

Investită cu soluţionarea cauzei, prin Sentinţa nr. 406 din 08 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic de recuperare Cluj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţionala pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

5. Calea de atac exercitată

Reclamantul Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, a promovat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 406 din 08 decembrie 2016, a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Invocând ca temei de drept, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţe atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecate la aceeaşi instanţă.

În subsidiar, a înţeles să invoce, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a Contenciosului Administrativ, excepţia de nelegalitate a refuzului de a emite avizul.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, a depus întâmpinare, prin Serviciul Registratură şi poştă electronică, prin care a solicitat respingerea recursului cu, consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

Referitor la excepţia de nelegalitate invocată în subsidiarul cererii de recurs, arată că acesta este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

7. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 martie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea sa recurentul a solicitat:

- Să admită prezentul recurs cu consecinţa casării hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, căreia îi solicităm să admită cererea de chemare în judecată formulată de recurentă raportat la caracterul fondat al acesteia.

- în ipoteza în care se va menţine soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte admiterea excepţiei tardivităţii în atacarea refuzului de reînnoire a avizului pentru încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă ale personalului Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca expus profesional la radiaţii ionizate din cadrul Laboratorului de Radiologie şi Imagistică Medicală şi din cadrul Laboratorului de Explorări Funcţionale Cardiovasculare aferent anului 2015, în baza art. 4 din Legea 554/2004, invocă excepţia de nelegalitate a refuzului de a emite avizul mai sus arătat pentru anul 2015, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă, căreia îi solicităm să admită cererii de chemare în judecată formulată de recurentă raportat la caracterul fondat al acesteia fără a ţine cont de acest refuz şi de a obliga intimata la reînnoirea acestor avize din anul 2016, şi până la punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa în prezentul dosar.

Este evident faptul că cererea subsidiară nu are a fi luată în analiză, eventuala admitere a cererii cu referire la analiza excepţiei de nelegalitate presupunând fie o antepronunţare, fie o contradicţie nepermisă între respingerea recursului şi casarea cu trimitere la instanţa de fond, sub motivul admiterii excepţiei.

În aceste condiţii instanţa are a analiza recursul doar din perspectiva admiterii excepţiei tardivităţii formulării acţiunii şi pe cale de consecinţă a respingerii cererii reclamantului - recurent.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a calculat momentul de la care a început să curgă termenul de 1 an privind atacarea actului administrativ emis de către intimata Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

Astfel, aşa cum am arătat şi în cererea de chemare în judecată formulată împotriva intimatei, recurenta a achitat în întregime şi la termen taxele şi tarifele aferente reînnoirii avizelor mai sus menţionate pentru anul 2015, astfel încât motivul pentru care dovada plăţii acestora nu a ajuns la Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, nu se datorează culpei recurentei.

În susţinerea acestui punct de vedere, recurenta menţionează faptul că a respectat legislaţia aplicabilă pentru emiterea avizului aferent anului 2015, aspect ce se poate observa şi din faptul că a depus documentaţia către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, în primele luni ale anului 2015.

Ulterior depunerii documentaţiei, se trimite documentul ce conţine cuantumul plăţii, iar instituţia care solicită avizarea trebuie să efectueze plata şi să se emită către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, actele care atestă dovada plăţii.

Având în vedere aceste aspecte, recurenta menţionează că termenele au fost respectate iar plăţile au fost achitate în întregime, dar din motive pe care nu le cunoaştem dovada plăţii taxelor şi tarifelor aferente reînnoirii avizelor pentru anul 2015 nu a mai ajuns la intimată. Cu toate acestea, termenul de emitere al avizului nu are o sancţiune expresă astfel, şi în condiţiile în care se respectă aceste termene avizul putea fi transmis oricând pe parcursul anului 2015.

Prin urmare, recurenta a aşteptat până la sfârşitul anului 2015 pentru a i se transmite avizul însă acest fapt nu s-a realizat datorită unor motive care nu i-au fost aduse la cunoştinţă de către intimată.

Abia la începutul anului 2016, când recurenta a solicitat reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă menţionate mai sus pentru anul 2016, a primit refuzul emiterii avizului solicitat pentru anul 2015, respectiv la momentul la care recurenta a depus din nou dosarul pentru reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă ale personalului Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca aferent anului 2016.

Raportat la faptul că nu există niciun înscris din partea intimatei care să ateste respingerea dosarului întocmit pentru anul 2015, recurenta menţionează că termenul prevăzut de revederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, trebuie luat în considerare prin raportare la răspunsul primit la începutul anului 2016, moment în care i s-a comunicat că nu se emite avizul solicitat.

În realitate, recurenta ignoră termenul imperativ prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 246/2007, respectiv de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ.

În acest sens cererea reclamantei de reînoire a avizelor este datată 27.01.2015.

Relevant în acest caz este faptul că pârâta îi comunică obligaţia de a depune ordinele de plată care atestă achitarea taxei, dovezi pe care reclamanta nu le-a putut produce nici în faţa instanţei de fond, nici de recurs.

Chiar luând în considerare, cum pretinde recurenta efectuarea plăţilor şi comunicarea acestui fapt în data de 11.02.2015, ori luând în considerare termenul de 15 zile prevăzut de art. 3 raportat la art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 246/2007, pentru soluţionarea cererii de reînoire aviz de încadrare în condiţii periculoase, care expira în 11.02.2015, în raport de data introducerii acţiunii de faţă la Tribunalul Cluj, respectiv 19.04.2016, termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, a fost depăşit, astfel că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, împotriva Sentinţei civile nr. 406 din 08 decembrie 2016, a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2019.

GGC - OB