Legality of VAT liability on investment projects, reverse charge application, and input tax deductibility for non-taxable services.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2013, reclamanta Compania Naţionala de Investiţii "CNI" SA, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea în tot a Deciziei nr. 103/11.04.2013, prin care Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a respins contestaţia formulată de către subscrisa împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.05.2012, emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - M.B. - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.05.2012, modificarea în parte a acestei din urmă decizii de impunere şi obligarea la restituirea sumei de 65.744.029 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.032 pronunţată la data de 30 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Compania Naţională de Investiţii "CNI" SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, având ca obiect "anulare act administrativ".

Împotriva Sentinţei nr. 2.032 din data de 10 iulie 2015, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Investiţii " CNI" SA, a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 (1) pct. 5 din C. proc. civ., se invocă faptul că hotărârea recurată prin care s-a dispus respingerea acţiunii ca nefondată este dată ca urmare a încălcării regulilor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Iar această încălcare constă în aprecierea ca inadmisibilă a cererii precizatoare depusă la data de 17.12.2013, cerere precizatoare a acţiunii depusă de reclamanta-recurentă în baza art. 204 din C. proc. civ.

Se arată că instanţa de fond a apreciat prin considerente această cerere ca inadmisibilă şi tardiv formulată fără a pune în discuţia părţilor aceste excepţii fapt care determină încălcarea unor principii fundamentale prevăzute de art. 6, 9, 13, 14, 15 şi 22 din C. proc. civ.

Faţă de acest motiv de recurs se solicită de către recurenta-reclamantă casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea stabilirii corecte a solicitantului.

În cauză şi rejudecarea cauzei cu respectarea principiilor fundamentale şi a garanţiilor circumscrise dreptului la apărare.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 din C. proc. civ., se invocă ca motiv de recurs o motivare insuficientă a soluţiei de respingere a acţiunii fapt care în opinia recurentei-reclamante echivalează cu motivarea.

Aceasta deoarece prima instanţă a preluat aproape integral argumentele expuse în întâmpinarea formulată în cauză de intimata-pârâtă fiind nerespectate dispoziţiile art. 425 alin. 1 din C. proc. civ., şi fiind încălcat astfel principiul imparţialităţii judecătorului.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din C. proc. civ., se invocă ca motiv de recurs faptul că hotărârea de fond prin care a fost respinsă acţiunea este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material pe toată obligaţiile fiscale suplimentare stabilite nelegal prin actele administrative fiscale contestate.

În cadrul acestui motiv de recurs sunt expuse pe fiecare obligaţie suplimentară stabilită motivele pentru care recurenta-reclamantă apreciază nelegalitatea impunerii lor invocându-se concluziile raportului de expertiză concluzii, înlăturate nelegal de prima instanţă.

Se solicită în raport de acest motiv admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi în principal admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi completată şi anularea în tot a actelor administrativ atacate şi în subsidiar obligarea pârâtei la refacerea controlului şi întocmirea unui nou raport de inspecţie fiscală care să ţină cont de specificul activităţii şi cu respectarea principiului neutralităţii TVA, în ceea ce priveşte suma de TVA calculată de 36.257.205 RON.

La dosar intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de cele trei motive de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care se invocă încălcarea de către prima instanţă a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii nu este fondat încălcarea vizează neluarea în considerare de către prima instanţă a precizării acţiunii depuse de recurenta-reclamantă la data de 17 decembrie 2013. Această precizare a fost aplicată de instanţă ca fiind o completare tardivă, făcută cu încălcarea termenului de 6 luni şi fiind inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 206 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură fiscală.

Curtea analizând cererea precizatoare depusă la data de 17.12.2013-vol. III-fond o apreciază ca nefiind modificare sau o completare a acţiunii, neanalizarea ei în mod distinct nefiind de natură a determina o vătămare a recurentei-reclamante care să se încadreze în dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 din C. proc. civ., şi care nu poate fi înlăturată decât prin casarea cu trimitere spre rejudecare.

Analizând precizarea acţiunii din 17.12.2013, Curtea constată că ambele solicitări reprezintă reformulării ale cererilor solicitate prin acţiunea principială şi o renunţare la judecarea capătului din Decizia nr. 103/11.04.2013, prin care se dispusese ca soluţie administrativă refacerea controlului.

Astfel, prin precizarea acţiunii s-a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 103/11.04.2014, pentru suma totală de 63.201.631 RON, sumă compusă din: suma de 62.775.249 RON, reprezentând TVA de rambursat menţionată în cererea de chemare în judecată iniţială şi respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 103/2013, şi suma de 425.382 RON, faţă de care contestaţia administrativă a fost apreciată ca nemotivată şi respinsă ca atare.

Cererea subsidiară formulată având ca obiect refacerea controlului priveşte suma de 36.257.205 RON, parte din suma respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 103/2013, fiind inclusă în suma principală contestată de 62.775.249 RON, creanţă analizată de prima instanţă şi asupra căreia s-a apreciat pe fond legalitatea actelor contestate şi pronunţată în consecinţă soluţia supusă recursului în prezenta cauză.

Faţă de expuse Curtea, nu va reţine motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din C. proc. civ., nu este fondat în cauză nepunându-se reţine încălcarea de către instanţa de fond a obligaţiei motivării prevăzute de art. 425 din C. proc. civ.

Sentinţa atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept care justifică soluţia de respingere a acţiunii iar preluarea în parte a apărărilor din întâmpinarea depusă în cauză de autoritatea pârâtă este justificată de caracterul strict tehnic al impunerii sumelor contestate.

În ceea ce priveşte problemele de drept care au format chestiunea litigioasă, Curtea, constată că prima instanţă şi-a motivat pe toate sumele contestate soluţia, concluzia fiind în sensul legalităţii actelor contestate şi a respingerii acţiunii ca nefondată.

Faţă de motivarea instanţei de fond, Curtea, apreciază că poate fi exercitat controlul de legalitate în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs care vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din C. proc. civ., nu este fondat în cauză neputându-se reţine interpretarea sau aplicarea greşită a normelor legale incidente pentru fiecare tip de sumă contestată atât prin acţiunea principală cât şi prin precizarea acţiunii din 17.12.2013.

Prima instanţă a analizat motivat în fapt şi în drept în cadrul sumei totale contestate faţă de care s-a dispus respingerea ca nefondată a contestaţiei în cuantum de 62.775.246 RON, punctual toate sumele care compun această sumă totală inclusiv suma de 36.257.205 RON, faţă de care recurenta-reclamantă a solicitat prin cererea precizatoare refacerea controlului.

În ceea ce priveşte suma de 26.337.134 RON, Curtea, apreciază că prima instanţă a dezlegat corect problema de drept a momentului exigibilităţii TVA aferentă obiectivelor de investiţii realizate prin intermediul reclamantei şi a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 129 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) lit. a) din Codul de procedură fiscală.

A concluzionat în mod corect că momentul exigibilităţii TVA este dată prestării serviciilor, respectiv data încheierii protocolului de predare-primire încheiat cu beneficiarii.

Curtea apreciază că prima instanţă a analizat corect şi suma totală reţinută în sarcina reclamantei în cuantum de 36.257.205 RON, taxarea inversă nefiind motiv de exonerare de plată deoarece reclamanta avea obligaţia includerii TVA în baza de impozitare, respectiv colectarea TVA aferentă lucrărilor de construcţii montaj.

În ceea ce priveşte suma de 180.910 RON, compusă din suma de 130.796 şi 50.114 RON prima instanţă în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 145 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, în anul de referinţă 2004. Serviciile achiziţionate de recurentă respectiv servicii de publicitate şi contracte de monitorizare a presei, servicii care privesc utilizarea lor în folosul operaţiunilor taxabile şi în consecinţă nu poate fi reţinut dreptul de deducere în concret de recurentă.

În cadrul motivelor de recurs pe sumele contestate recurenta nu a adus critici noi faţă de argumentele primei instanţe. Prin hotărârea recurată în mod legal s-a realizat interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, soluţia de respingere a acţiunii fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 - 497 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Naţională de Investiţii "CNI" SA, împotriva Sentinţei civile nr. 2.032 din 10 iulie 2015, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2019.

GGC - OB