Mandatory suspension pending constitutional review abolished; discretionary suspension requires specific justification beyond mere referral

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 martie 2017, pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2017, întocmit de pârâtă, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 719/C din 08.06.2017, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 iunie 2017.

Încheierea recurată

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2018, a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, obiect al sesizării Curţii de Apel Bacău - încheierea din 07.12.2017 (Dosar nr. x/2017).

Recursurile

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În susţinerea motivelor de recurs s-a arătat că prin abrogarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în eventualitatea admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu mai există temei pentru suspendarea judecării cauzei la instanţa de drept comun.

S-a arătat că nu se impune suspendarea cauzei, instituirea unor incompatibilităţi prin Legea nr. 95/2006, fiind rezonabilă şi justificată în situaţia managerilor de spitale şi a şefilor de secţie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte, constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Prin Încheierea atacată în prezenta cauză, în temeiul. art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere că pe rolul Curţii Constituţionale se află în curs de soluţionare excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

A considerat instanţa fondului că, întrucât acţiunea este întemeiază pe dispoziţiile legale atacate cu excepţia de neconstituţionalitate, sunt îndeplinite condiţiile art. 413 pct. 1 din C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 413 pct. 1 din C. proc. civ., Suspendarea facultativă prevăd că (1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;

În acord cu susţinerile recurentei, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile care prevedeau suspendarea obligatorie a cauzei au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, care a introdus şi motivul de revizuire în cazul deciziilor Curţii Constituţionale.

Dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Astfel, lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Instanţa poate suspenda cursul judecăţii, însă doar motivat, nefiind suficientă probarea legăturii dintre textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei, legătură care este inerentă în ipoteza admiterii cererii de sesizare.

Dincolo de nedovedirea motivelor care au impus suspendarea, mai reţine Înalta Curte, şi particularitatea speţei, respectiv împrejurarea că sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, s-a dispus prin încheierea din data de 7 decembrie 2017, când nu s-a apreciat că se impune suspendarea cauzei, în timp măsura a fost luată după un an de zile, prin încheierea din data de 6 decembrie 2018, fără a fi demonstrat vreun element de noutate care să o justifice.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza în vederea continuării judecăţii la Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, împotriva încheierii din 06 decembrie 2018, a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2019.

GGC - OB