Wealth control action quashed due to unlawful service of process and violation of adversarial rights

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin raportul de evaluare nr. x/18.02.2015, emis de Agenţia Naţională de Integritate, s-a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara, în vederea începerii acţiunii de control şi constatării diferenţei semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deţinută de persoana cercetată A., potrivit art. 17 alin. (6) din aceeaşi lege, reţinându-se în esenţă că A. - judecător în cadrul Tribunalul Caraş-Severin - în perioada îndeplinirii funcţiei publice, a acumulat împreună cu familia o avere ce depăşeşte veniturile realizate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 205 din 21 septembrie 2016, a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis sesizarea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara; s-a constatat că pârâţii A., B., au dobândit nejustificat suma de 209.974 EURO.

Au fost obligaţi pârâţii A., B., la plata în favoarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice a sumei de 209.974 EURO sau echivalentul în RON, la data plăţii în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

- Instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală procedând la judecata pe fond a cauzei, în pofida lipsei de procedură, privând părţile de orice posibilitate de apărare.

În acest sens, s-a arătat că pârâţii nu au fost citaţi în Dosarul nr. x/2016, neavând cunoştinţă despre existenţa acestui proces şi aflându-ne astfel în imposibilitatea de a ne exercita dreptul la apărare.

Au precizat că deşi la momentul sesizării comisiei domiciliul comun îl aveau în Reşiţa, str. x, Ap. l, Jud. Caras Severin, acest imobil a fost înstrăinat la data de 23 ianuarie 2015, iar ulterior B., a fost încarcerat în Penitenciarul din Timişoara, în vederea executării pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 797/06.11.2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, al Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 327/A/24.03.2015, a Curţii de Apel Timişoara.

Au menţionat prin motivele de recurs că, în Dosarul nr. x/2015 al Comisiei de cercetare a averilor, la fila x din acest dosar, a fost indicat noul domiciliu al subsemnatei (A.) iar ulterior, în notele scrise depuse la dosar a fost precizat domiciliul procesual ales din Timişoara, str. x, Se. C, jud. Timiş, însă procedura de citare s-a desfăşurat la vechiul domiciliu din Reşiţa.

Referitor la procedura de citare a pârâtului B., s-a arătat că aceasta a fost predată la locul de detenţie deşi la acea dată fusese eliberat, astfel cum rezultă din răspunsul Penitenciarului Timişoara din data de 16.05.2016, unde se arată că persoana în cauză "s-a eliberat din data de 03.03.2016".

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara.

- În subsidiar, dacă instanţa ar trece peste acest motiv de nelegalitate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, pentru ca, în urma rejudecării cauzei să se dispună respingerea sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate.

Au arătat recurenţii - pârâţi că instanţa fondului a dat dovadă de lipsă de imparţialitate, luând în considerare veniturile noastre salariale astfel cum au fost specificate în Raportul Agenţiei Naţionale de Integritate, raport incomplet sub acest aspect, refuzând cererea noastră de a ne comunica documentaţia Agenţiei Naţionale de Integritate, în condiţiile în care sumele comunicate de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, cu privire la veniturile nete şi încasate sunt mult mai mari.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488, pct. 5 şi 8 din noul C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

Prin întâmpinarea depusă la fila x de intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte, reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumentele de fapt relevante

Prin raportul de evaluare nr. x/18.02.2015 emis de Agenţia Naţională de Integritate, s-a dispus sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara, în vederea începerii acţiunii de control şi constatării diferenţei semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deţinută de persoana cercetată A., potrivit art. 17 alin. (6) din aceeaşi lege, reţinându-se în esenţă că A. - judecător în cadrul Tribunalul Caraş-Severin - în perioada îndeplinirii funcţiei publice, a acumulat împreună cu familia o avere ce depăşeşte veniturile realizate.

Prin Ordonanţa nr. 2 din 04.03.2016, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara, a admis sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate, cu privire la persoana cercetată A., şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Timişoara, pentru controlul averii persoanei cercetate pentru suma de 209.974 euro.

Constată Înalta Curte, că se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., o serie de neregularităţi de ordin procedural, printre care şi nelegala citare a părţilor, cu consecinţa încălcării principiilor respectării dreptului la apărare, publicităţii, oralităţii şi contradictorialităţii.

În condiţiile în care dispoziţiile art. 14 din C. proc. civ., stabilesc cu caracter de principiu că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, iar la art. 153 din C. proc. civ., se prevede că instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel, rezultă că hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia ce se impune fiind de casare şi de trimitere a cauzei spre rejudecare.

În acest sens, Înalta Curte, reţine că, deşi dovada de comunicare pentru termenul de judecată din data de 15 iunie 2016, la domiciliul din Reşiţa, str. x, judeţul Caraş Severin a fost restituită cu menţiunea "destinatar mutat" pentru pârâta A., iar pentru pârâtul B., dovada de comunicare la locul de deţinere a fost restituită cu menţiunea - persoana privată de libertate a fost eliberată la data de 30 martie 2016 (dosar fond), instanţa a constatat în mod greşit că părţile au termenul în cunoştinţă. Totodată, se constată că nu se poate reţine nici ipoteza prevăzută de art. 172 din C. proc. civ., în condiţiile în care părţile sunt pârâţi şi nu reclamanţi în dosarul curţii de apel, iar în Dosarul Comisiei pentru cercetarea averilor nr. x/2015, atât la fila x, cât şi la fila x fiind declarate alte două adrese din localitatea Timişoara.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a din C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, consecinţa fiind cea de casare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi A. şi B., împotriva Sentinţei nr. 205 din 21 septembrie 2016, a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2019.

GGC - OB