Appeal allowed, tax ruling quashed and remanded for violating defendant's right to defense.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta D.G.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj a solicitat instanţei ca, pe calea acţiunii în răspundere civilă delictuală, să dispună obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 859.133 RON (687.432 RON dobânzi şi 171.701 RON penalităţi), reprezentând dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosar nr. x/2016 cauzat bugetului statului prin fapta culpabilă a acestuia.

Prin Sentinţa civilă nr. 2276 din 21.09.2017 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în Dosar nr. x/2016, s-a admis acţiunea reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru Statul Român şi a fost obligat pârâtul A., la plata sumei de 859.133 RON, din care 687.432 RON dobânzi şi 171.701 RON penalităţi aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj, către reclamantă.

Prin Decizia nr. 136/A din 19 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2276 din 21.09.2017 a Tribunalului Sălaj.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., solicitând, în principal, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare Curţii de Apel Cluj, având în vedere nelegala citare a recurentului-pârât, iar în subsidiar a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În cadrul memoriului de recurs s-a arătat că, deşi prin cererea de apel depusă de reprezentantul convenţional al pârâtului a fost indicat domiciliul procesual ales la sediul secundar al societăţii de avocatură, iar citaţia ar fi trebuit emisă la acest domiciliu procesual, conform art. 158 C. proc. civ., pârâtul a fost citat la adresa din cartea de identitate. Nulitatea deciziei datorată neregulatei citări a apelantului se întemeiază pe dispoziţiile art. 153 C. proc. civ. care prevăd că nicio cerere nu poate fi soluţionată decât dacă părţile au fost legal citate la judecată sau au fost prezente.

Referitor la incidenţa art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arată că motivarea instanţei de apel este una superficială, iar pe alocuri lipseşte cu desăvârşire în privinţa motivelor de apel invocate de recurent. Instanţa de apel nu a motivat respingerea apărărilor din cererea de apel, iar cele reţinute se constituie în motive străine de natura cauzei.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţine că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 1448 alin. (1) C. civ., privind solidaritatea pasivă a debitorilor, precum şi cele privind răspunderea delictuală.

Prin rezoluţia din 28 noiembrie 2018, Completul nr. 4 filtru a dispus comunicarea cererii de recurs, cu menţiunea că părţile au obligaţia de a formula întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit prevederilor art. XVII alin. (3) coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013. În cazul în care se va depune întâmpinare, a dispus ca acestea să se comunice recurentului, cu menţiunea că are obligaţia de a depune răspuns la întâmpinare, în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. După efectuarea procedurilor de comunicare, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru Statul Român a pus concluzii de respingere a recursului.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză s-a procedat la întocmirea raportului cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, raportorul reţinând că hotărârea recurată este supusă recursului.

Conform rezoluţiei din 20.02.2019, s-a dispus comunicarea raportului, iar intimata a formulat punct de vedere la raport.

La data de 18 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul, fiind fixat termen de judecată la data de 17 octombrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Dintre motivele de recurs invocate de recurent, Înalta Curte va examina, cu prioritate, motivul de nelegalitate referitor la procedura de citare a pârâtului A., încadrat de acesta în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât modalitatea de citare are înrâurire asupra respectării dreptului la apărare al părţii care invocă nelegalitatea citării şi produce consecinţe asupra hotărârii pronunţate.

De altfel, de analiza acestui aspect de nelegalitate este condiţionată verificarea celorlalte critici ce sunt formulate în legătură cu fondul dedus judecăţii în apel, cu referire la incidenţa în cauză a prevederilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Argumentele care vizează nelegalitatea citării recurentului-pârât vor fi cenzurate în cadrul recursului declarat de această parte, care, subsumându-se motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a cărui incidenţă se constată în speţă, atrage sancţiunea nulităţii deciziei contestate.

Conform dispoziţiilor de mai sus, casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Prin critica subsumată acestor prevederi legale, recurentul-pârât A. a susţinut, în esenţă, că decizia atacată a fost pronunţată în condiţii de nelegalitate, întrucât a fost citat la o altă adresă decât cea indicată prin cererea de apel.

A arătat că, deşi prin cererea de apel depusă de reprezentantul convenţional al pârâtului a fost indicat domiciliul procesual ales la sediul secundar al societăţii de avocatură, iar citaţia ar fi trebuit emisă la acest domiciliu procesual, conform art. 158 C. proc. civ., pârâtul a fost citat la adresa din cartea de identitate.

Raportând susţinerile din recurs la dispoziţiile legale mai sus menţionate şi la lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pârâtul a menţionat prin cererea de apel aflată la Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, că are domiciliul ales la sediul secundar al B. din mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, indicând drept persoană însărcinată cu primirea corespondenţei pe av. C.

În ceea ce priveşte procedura de comunicare a citaţiei pentru primul termen de judecată stabilit la data de 19 septembrie 2018, Înalta Curte constată că aceasta a fost comunicată pârâtului A. la adresa de domiciliu, respectiv Zalău, str. x, jud. Sălaj.

La termenul de judecată din 19 septembrie 2019, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, precum şi faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 136A, prin care a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2276 din 21.09.2017 a Tribunalului Sălaj.

În raport de circumstanţele expuse, Înalta Curte constată că toate actele de procedură, implicit hotărârea pronunţată în cauză sunt lovite de nulitate, în condiţiile în care pârâtul nu a fost citat la domiciliul procesual ales, indicat prin cererea de apel.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Conform art. 174 alin. (1) C. proc. civ., "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă" neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 178 din acelaşi act normativ, cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."

Declararea nulităţii unui act de procedură are ca efect lipsirea acestuia de efectele conferite de lege, potrivit principiului quod nullum est nulum producit efectum. Efectul de invalidare a actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea prescripţiilor legale se produce din chiar momentul ivirii nulităţii, iar nu din momentul constatării acesteia, întrucât nulitatea lipseşte actul de efectele sale în ceea ce priveşte funcţia sa procedurală.

Faţă de aspectele mai sus expuse, Înalta Curte apreciază că recurentului-pârât i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea nulităţii actelor de procedură. În plus, faţă de subzistenţa vătămării, se constată că aceasta nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte vătămarea, Înalta Curte reţine că aceasta rezidă şi din încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, în speţă dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.) şi contradictorialitatea (art. 14 din acelaşi act normativ), pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanţa de judecată, părţile litigante şi ceilalţi participanţi la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală.

În ceea ce priveşte conţinutul principiului dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituţională în art. 24 din Constituţia României, acesta constă în posibilitatea recunoscută de lege părţilor litigante de a-şi angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată, precum şi în posibilitatea acestora de a lua cunoştinţă de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepţii, de a exercita căile legale de atac, precum şi în alte prerogative recunoscute de lege părţilor în scopul susţinerii intereselor lor.

Între dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii există o legătură indisolubilă, instanţa trebuind să asigure părţilor posibilitatea de a-şi susţine şi argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar. Însă, în aplicarea acestor principii, este necesar ca părţile să fie încunoştinţate despre existenţa şi obiectul litigiului.

Or, nelegalitatea citării recurentului-pârât a condus la imposibilitatea exercitării dreptului său la apărare, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârilor pronunţate în aceste condiţii.

Prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 136/A din 19 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Cluj.

Faţă de motivul pentru care se dispune admiterea recursului declarat de pârât, care conduce la nulitatea hotărârii de apel pronunţate în cauză, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, aspectele învederate de recurent pe această cale urmând a fi avute în vedere de instanţa de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 136/A din 19 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - NN