Municipal liability for ricochet moral damages from animal bite: legal qualification of indirect victim claims and exclusion of pecuniary reparation for non-fatal injuries

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, la 20 aprilie 2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Galaţi prin Primar C., Primarul municipiului Galaţi C. şi D. pentru a fi obligaţi la plata daunelor morale privind prejudiciul moral cauzat de suferinţa copilului reclamanţilor E. şi de afectarea imaginii publice a acestora, prejudiciu în cuantum de 75.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi

Prin Sentinţa civilă nr. 277/23.03.2017, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Galaţi şi a pârâtului D., invocate de pârâţi. A respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de reclamanţi.

În cauză, reclamanţii au făcut cerere de completare a sentinţei pronunţate de prima instanţă.

Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare, prin Sentinţa civilă nr. 787/6 iulie 2017.

Împotriva Sentinţei nr. 277/23.03.2017, reclamanţii au formulat apel.

Prin Încheierea civilă nr. 1637 din 24.10.2017 s-a admis cererea de strămutare a cauzei, fiind dispusă strămutarea dosarului la Curtea de Apel Bacău, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 301/21.03.2018, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei Curţii de Apel au declarat recurs reclamanţii A. şi B.

Prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au arătat că atât tribunalul, cât şi curtea de apel au examinat acţiunea din perspectiva unui alt temei juridic decât cel invocat în cuprinsul acţiunii. Astfel, reclamanţii au ales să învestească instanţa cu o acţiune în pretenţii, fundamentată pe dispoziţiile art. 252, 253 şi 1375 C. civ., iar instanţele au analizat cererea din perspectiva dispoziţiilor art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ., schimbând din oficiu temeiul acţiunii şi fără a-l pune în discuţia părţilor.

Printr-o altă critică s-a susţinut neanalizarea de către curtea de apel a motivului de apel referitor la încălcarea de către instanţa de fond a principiului contradictorialităţii prin aceea că nu a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice. Rezultă că prima instanţă de fond a încălcat principiul disponibilităţii, întrucât atâta timp cât nu s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice, judecătorul era obligat să se pronunţe în limitele învestirii, respectiv pe obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în temeiul art. 1375 C. civ. Din considerentele tribunalului, preluate de curtea de apel, reiese că, în speţă, cauza a fost soluţionată în baza unui alt temei juridic, ce nu a fost pus în discuţia părţilor.

În consecinţă, pricina a fost cercetată în baza dispoziţiilor art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ., temei ce nu a fost indicat de reclamanţi în acţiunea introductivă de instanţă.

Recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente să soluţioneze fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul de avocat justificat cu Chitanţa nr. x/16.10.2019, aflată la dosar recurs.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar la termenul de judecată din 17 octombrie 2019 s-a dispus admiterea în principiu a acestuia.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Primarul Municipiului Galaţi C., D. şi Municipiul Galaţi prin Primar, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Structurând criticile evocate prin cererea de recurs, instanţa reţine că, printr-un prim motiv, recurenţii reproşează instanţei de apel că nu a analizat motivul de apel care susţine nerespectarea principiului contradictorialităţii în condiţiile în care în faţa primei instanţe de fond nu s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a temeiului de drept din cererea introductivă.

Critica nu poate fi primită, deoarece, în apel, reclamanţii nu au invocat încălcarea principiului contradictorialităţii, ci au invocat critici pe fond, susţinând inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 1391 alin. (2) C. civ. Or, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului contradictorialităţii de către prima instanţă, nu poate fi invocată direct în recurs.

Lecturând cererea de apel a reclamanţilor F., se observă că aspectele a căror nesoluţionare se reclamă nu au fost deduse judecăţii pe calea apelului, astfel încât nu poate fi primită critica referitoare la nepronunţarea instanţei de apel asupra motivului de apel pretins invocat.

Al doilea motiv de recurs are în vedere nesocotirea principiului disponibilităţii şi al asigurării dreptului la apărare, prin aceea că prima instanţă şi instanţa de apel au instrumentat cauza din perspectiva unui alt temei juridic decât cel indicat de părţi în cuprinsul acţiunii.

Înalta Curte reţine că spre deosebire de obiectul acţiunii, care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi luat în discuţie de către instanţa de judecată, care în exercitarea rolului activ este îndreptăţită şi chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părţilor, să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acţiunii se va face nu după natura termenilor folosiţi de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii şi după scopul urmărit prin promovarea acţiunii.

În cauza dedusă judecăţii, curtea de apel a stabilit, în raport de motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată şi de constatările făcute prin Decizia nr. 138/2016 (prin care s-a dispus obligarea Municipiului Galaţi la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea fiului reclamanţilor, pentru că a fost muşcat de un câine fără stăpân, aflat în paza Municipiului Galaţi) că acţiunea reclamanţilor are ca obiect repararea prejudiciului moral suferit prin ricoşeu şi prin afectarea imaginii publice, fiind guvernată de prevederile art. 1391 alin. (1) şi (2), art. 72 şi art. 73 din C. civ. Totodată, pentru consolidarea obiectului, acţiunii s-a reţinut conţinutul dispoziţiilor art. 252 şi art. 253 C. civ. care reglementează ocrotirea personalităţii umane, precum şi mijloacele de apărare în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor nepatrimoniale.

Înalta Curte constată că temeiul juridic indicat de recurenţi ca fiind aplicabil speţei, art. 1375 C. civ., vizează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, însă prejudiciul invocat prin acţiune (determinat de traumele psihice şi temerile suferite de părinţi, afectarea activităţii lor profesionale şi privarea de o viaţă normală ca urmare a procesului de recuperare prin care a trecut minorul) nu poate conduce la calificarea acţiunii în baza acestei norme, întrucât susţinerile reclamanţilor din cererea de chemare în judecată se referă la un alt tip de prejudiciu, denumit "prejudiciu prin ricoşeu", pricinuit reclamanţilor de suferinţa copilului lor, E., care a fost muşcat de un câine comunitar.

Dispoziţiile art. 1375 C. civ. conferă dreptul la despăgubire victimei, care a suferit prejudiciul direct ca urmare a muşcăturii, aceste dispoziţii legale fiind deja valorificate în cadrul acţiunii finalizate prin Decizia nr. 138/2016 a Curţii de Apel Iaşi, aceleaşi prevederi legale neputând fundamenta prejudiciul invocat de părinţii victimei.

Obligarea persoanei răspunzătoare la repararea pecuniară a prejudiciului afectiv suferit de victimele prin ricoşeu este prevăzută de lege numai dacă este cauzat prin decesul victimei imediate. Prejudiciile afective constând în conştientizarea durerilor, a degradării stării de sănătate sau a handicapului cauzate victimei imediate, nu dau dreptul victimelor prin ricoşeu la reparaţie pecuniară.

Constatând că pricina a fost soluţionată în limitele stabilite de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, cu respectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. conform cărora judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu aplicarea corectă a prevederilor art. 1391 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. Drept urmare, este neîntemeiată critica recurenţilor pe acest aspect.

În raport de argumentele expuse, nu sunt întrunite cerinţele cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., ceea ce conduce la respingerea, ca nefondat, a recursului în baza art. 496 C. proc. civ. Întrucât prezentul demers judiciar a fost respins, se va respinge şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru şi onorariul de avocat, formulată de recurenţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 301 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - NN