EU funds irregularity report: Cassation quashes and remands after first instance misread contestation rejection as purely late
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the claimant company, quashed the first-instance judgment (Court of Appeal Cluj, Administrative and Fiscal Division) and remanded the case to the same court for retrial. The first-instance court had partially upheld the action by annulling the authority's decision and ordering it to re-examine the contestation on the merits; the appellate court found this was based on the erroneous premise that the contestation had been rejected only as late, whereas the contested administrative decision (resolving the contestation against the irregularity report and budget claim for EU funds) in fact also analyzed and rejected the contestation on the merits as unfounded. The case concerns an administrative dispute over European funds, involving annulment of an irregularity report, a related contract termination, and the decision rejecting the contestation. The decisive legal basis is the cassation ground under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, with the court holding that the first instance, by mischaracterizing the administrative decision, failed to examine the other grounds of the action, causing procedural harm that can only be remedied by quashing and remanding to preserve the parties' right to a degree of jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 497 din C. proc. civ, Art. 497 C. proc. civ; EU funds irregularity report: Cassation quashes and remands after first instance misread contestation rejection as purely late: The first-instance court had partially upheld the action by annulling the authority's decision and ordering it to re-examine the contestation on the merits; the appellate court found this was based on the erroneous premise that the contestation had been rejected only as late, whereas the contested administrative decision (resolving the contestation against the irregularity report and budget claim for EU funds) in fact also analyzed and rejected the contestation on the merits as unfounded. The case concerns an administrative dispute over European funds, involving annulment of an irregularity report, a related contract termination, and the decision rejecting the contestation. The decisive legal basis is the cassation ground under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, with the court holding that the first instance, by mischaracterizing the administrative decision, failed to examine the other grounds of the action, causing procedural harm that can only be remedied by quashing and remanding to preserve the parties' right to a degree of jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to admit the appeal, quash the decision and remit the case for retrial.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 februarie 2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. SRL a solicitat instanţei anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirii creanţelor bugetare nr. x din 20 august 2015, emis de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate; anularea actelor subsecvente, respectiv a actului de reziliere a contractului de finanţare nr. x din 30 octombrie 2013, adus la cunoştinţa reclamantei prin Adresa nr. x din 18 ianuarie 2016 ADR Nord Vest şi a Deciziei nr. 409 din 12 ianuarie 2016 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor. A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 173/2016 din 1 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de A. SRL în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate şi a anulat Decizia nr. 409 din 12 ianuarie 2016 emisă de pârât, fiind obligat pârâtul să soluţioneze contestaţia formulată de reclamanta împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare şi a notificării vizând rezilierea contractului de finanţare.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 173/2016 din 1 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre soluţionare Curţii de Apel Cluj, în vederea rejudecării, precum şi obligarea intimatului-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului arată că obiectul contractului de finanţare l-a reprezentat acordarea unei finanţări nerambursabile în cuantum de maxim 627.277,86 RON (din care 86% FEDR şi 15% buget de stat) pentru implementarea Proiectului nr. x intitulat "Achiziţie utilaje la SC A.". Ulterior implementării contractului de finanţare, structura de control din cadrul autorităţii competente privind gestionarea fondurilor europene a procedat la reverificarea modului în care societatea a fost încadrată în categoria IMM-urilor, iar structura de control a concluzionat ca A. nu s-ar încadra în categoria întreprinderilor mijlocii, pe motiv că ar fi întreprindere legată cu alte întreprinderi. Astfel, a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 august 2015 de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generala Programe Competitivitate, prin care s-a stabilit în sarcina sa o creanţă bugetară în cuantum de 619.008,83 RON.
Prin Decizia nr. 409 din 12 ianuarie 2016, AM POS CCE a respins contestaţia formulată de A. împotriva Procesului-verbal, reţinând că aceasta nu ar fi fost depusă în termenul limită prevăzut de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă şi pentru că nu este întemeiată.
De asemenea, prin Adresa înregistrată sub nr. x din 18 ianuarie 2016, ADR Nord Vest a comunicat recurentei-reclamante că, urmare a întocmirii Procesului-verbal, contractul de finanţare se consideră reziliat.
La termenul de dezbateri din faţa primei instanţe şi la solicitarea instanţei, recurenta-reclamantă a arătat că, faţă de modalitatea de soluţionare a contestaţiei, soluţia corectă este reţinerea contestaţiei spre soluţionare direct de către instanţa de fond, întrucât nu există o prevedere legală care să împiedice instanţa să procedeze altfel, câtă vreme există o manifestare clară de voinţă a părţii în acest sens, iar aceasta nu încalcă principiul dublei jurisdicţii.
Recurenta-reclamantă susţine că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, prima instanţă apreciind în mod greşit că analiza fondului este inadmisibilă în condiţiile soluţionării pe excepţie a contestaţiei de către autoritatea competentă. Consideră că prima instanţă a apreciat în mod greşit că autoritatea competentă a soluţionat contestaţia doar pe excepţia tardivităţii, nu şi pe fond, întrucât decizia contestată expune considerentele de fapt şi de drept ce au stat la baza soluţiei de respingere a contestaţiei, respectiv există referiri la condiţia de eligibilitate referitoare la încadrarea A. în categoria IMM-urilor, s-au analizat susţinerile recurentei-reclamante cu privire la această condiţie, pentru ca în final contestaţia să fie respinsă ca netemeinică şi nefondată.
Astfel, consideră că AM POS CCE a realizat o analiză, chiar dacă subsidiară, a motivelor de nelegalitate invocate prin contestaţie, nerezumânduse exclusiv la soluţionarea excepţiei tardivităţii, ci pronunţând o soluţie de fond.
Consideră că, în aceste condiţii, prima instanţă a apreciat în mod greşit că nu poate proceda la analiza fondului, întrucât astfel s-ar răpi un grad de jurisdicţie părţii. Mai mult, susţine că nu există niciun text legal care să oblige partea să atace în instanţă numai decizia de soluţionare a contestaţiei sau să-i permită să atace Procesul-verbal numai dacă decizia de soluţionare a contestaţiei abordează fondul.
4. Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirii creanţelor bugetare nr. x din 20 august 2015, emis de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate; anularea actelor subsecvente, respectiv a actului de reziliere a contractului de finanţare nr. x din 30 octombrie 2013, adus la cunoştinţa reclamantei prin Adresa nr. x din 18 ianuarie 2016 ADR Nord Vest şi a Deciziei nr. 409 din 12 ianuarie 2016 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor. A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Criticile formulate prin calea de atac a recursului se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că aceste critici sunt fondate.
Astfel, se constată că prima instanţă a reţinut în mod greşit că aspectele pe fond evocate de reclamanta prin contestaţie nu au fost supuse analizei autorităţii, prin decizie autoritatea rezumându-se la respingerea ca tardivă a contestaţiei, motiv pentru care prima instanţă, pentru a nu înlătura dreptul la un grad de jurisdicţie, a admis în parte acţiune, a anulat decizia atacată şi a obligat autoritatea să soluţioneze pe fond contestaţia.
Analizând Decizia nr. 409 din 12 ianuarie 2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, depusă la dosarul de primă instanţă, Înalta Curte constată că, deşi organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că aceasta a fost depusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, de fapt a procedat la soluţionarea pe fond a contestaţiei, analizând elementele de fapt şi de drept contestate de către recurenta-reclamantă şi concluzionând că "DGPC îşi menţine punctul de vedere menţionat în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 19908 din 20 august 2015", şi, în consecinţă a respins contestaţia ca netemeinică şi nefondată.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat în mod eronat că prin Decizia nr. 409 din 12 ianuarie 2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate contestaţia recurentei a fost respinsă ca tardivă, căci deşi organul de soluţionare a contestaţiei a făcut referire la faptul că respectiva contestaţie nu a fost depusă în termen, a procedat la analizarea pe fond a acesteia şi a respins contestaţia ca netemeinică şi nefondată.
În acest context, recurentei-reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, soluţie de natură a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.
Justificarea acestei soluţii rezidă în împrejurarea că prima instanţă, întemeindu-şi întregul său raţionament pe aprecierea eronată că prin decizia atacată contestaţia recurentei-reclamante a fost respinsă ca tardivă, a lăsat neanalizate celelalte motive ale contestaţiei deduse judecăţii, fapt ce determină casarea sentinţei pronunţate în aceste condiţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, care urmează să o analizeze pe fond.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 173/2016 din 1 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 173/2016 din 1 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.
GGC - CP