Territorial competence of administrative court for union-represented challenge to municipal reorganization decision

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.06.2018, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primarul Râmnicu Vâlcea şi Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, anularea H.C.L. nr. 130/26.04.2018, a actelor subsecvente, precum şi a celor anterioare (nota de fundamentare înaintată A.N.F.P., rapoarte de fundamentare, stat de funcţii etc.)

Prin încheierea (Sentinţa nr. 7.552) din data de 16 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Râmnicu Vâlcea şi Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea .

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, şi obligaţia de respectare a competenţei teritoriale şi în situaţia în care acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces. Or, în prezenta cauză, astfel cum rezultă din actele de la dosar, reclamanta domiciliază pe raza Tribunalului Vâlcea, singurul argument pentru sesizarea Tribunalului Bucureşti, fiind împrejurarea că sediul sindicatului reprezentant este în municipiul Bucureşti.

În cauză nu s-a putut reţine aplicabilitatea Deciziei nr. 1/21.01.2013, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale. Recursul în interesul legii priveşte un caz de competenţă teritorială exclusivă, motiv pentru care s-a reţinut că instanţa competentă teritorial cu soluţionarea conflictelor de muncă, în cazul acţiunilor formulate de organizaţiile sindical, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Aplicarea prin analogie a considerentelor deciziei de recurs în interesul legii nu este admisibilă, deoarece situaţia premisă este diferită, în cauză sindicatul acţionând în baza unei împuterniciri exprese din partea membrilor de sindicat, în numele acestora.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 254 din data de 19 februarie 2019, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea şi Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, având ca obiect anulare act administrativ, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că la momentul introducerii acţiunii reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune reglementat de art. 116 din C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, alegând dintre două instanţe deopotrivă competente instanţa de la sediul sindicatului ce o reprezintă .

În raport de considerentele Deciziei nr. 1/21.01.2013, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut calitatea procesuală activă a B., s-a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare este una alternativă, fiind legală sesizarea Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de la sediul sindicatului reclamant.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta A., funcţionar public în cadrul Primăriei Râmnicu Vâlcea, a solicitat anularea H.C.L. Râmnicu Vâlcea nr. 130/26.04.2018, prin care s-a dispus reorganizarea Direcţiei administraţie, juridic, contencios, a actelor subsecvente, precum şi a celor anterioare (nota de fundamentare înaintată A.N.F.P., rapoarte de fundamentare, stat de funcţii etc.)

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu domiciliul reclamantei/sediul sindicatului, apreciind diferit asupra problemei legitimităţii procesuale a organizaţiilor sindicale, respectiv dacă acestea acţionează în calitate de reclamanţi sau doar ca reprezentanţi ai membrilor săi.

Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată de A., în finalul acesteia, dosar Tribunalul Bucureşti, reclamanta a menţionat că "citarea şi comunicarea actelor de procedură pentru prezenta cauză se va face la sediul B.", iar la fila x se regăseşte solicitarea de a se lua act de împrejurarea că "reprezentarea şi formularea actelor de procedură şi a cererilor, în numele subsemnatei pentru soluţionarea prezentei cauze, se va face prin B.."

Înalta Curte, apreciază că aceste solicitări au caracterul unei alegeri a domiciliului procesual la sediul sindicatului şi, în absenţa unei precizări/cereri exprese în acest sens din partea organizaţiei sindicale, nu se poate reţine calitatea procesuală a acesteia.

În acelaşi timp, faţă de data înregistrării acţiunii pe rolul primei instanţe sesizate - 28.06.2018, pentru stabilirea instanţei competente vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma anterioară modificării reglementate prin Legea nr. 212/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018.

Dispoziţiile sus-enunţate stabilesc faptul că "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului", astfel încât domiciliul reclamantei şi sediul autorităţilor pârâte, ambele în municipiul Râmnicu Vâlcea, atrag competenţa teritorială a Tribunalului Vâlcea.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Râmnicu Vâlcea şi Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2019.

GGC - OB