Cassation appeal annulled for failure to concretely develop misapplication of statute of limitations under Decree No. 167/1958

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 429A din data de 12 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva Sentinţei civile nr. 1.177 din data de 15 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti.

Recurentul-reclamant A., a declarat recurs împotriva decizie curţii de apel, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-reclamant, a susţinut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripţia extinctivă şi a apreciat că, în cauză, dreptul la acţiune nu este prescris, prescripţia începând să curgă de la data când persoana fizică păgubită a cunoscut paguba (prejudiciul), cât şi pe cel care a determinat prejudiciul, astfel cum precizează art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

A arătat că a cunoscut prejudiciul la data îmbolnăvirii, întrucât paguba (prejudiciul) nu exista anterior acestui moment, iar, după ce a analizat cauza, a ajuns la concluzia că bolile au fost determinate de circumstanţele precizate în acţiune (cauza proximă).

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti nu a formulat întâmpinare.

Examinând recursul din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurentul-reclamant a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., considerând că instanţa a aplicat greşit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, iar dreptul la acţiune nu este prescris şi a arătat că a cunoscut prejudiciul la data îmbolnăvirii, iar, în cauză, raţionamentul juridic necesită abordarea cauzală a prejudiciului şi înţelegerea datei la care s-a îmbolnăvit, având în vedere că atât timp cât a fost sănătos nu a existat un prejudiciu şi nu era legal să solicite un prejudiciu inexistent.

Înalta Curte, constată că recurentul-reclamant a invocat formal aplicarea greşită a prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, şi nu a dezvoltat critici prin care să arate în ce constă în concret încălcarea acestor dispoziţii legale de către curtea de apel şi care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică, pe lângă invocarea unuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., arătarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Aşa fiind, cum aspectele susţinute de recurentul-reclamant A., nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva Deciziei nr. 429A din data de 12 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

GGC - OB