Pension suspension upheld: work-history record dispute deemed prejudicial

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, la data de 13 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: anularea Deciziei nr. 21.949 din data de 26 iulie 2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă; emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite a adeverinţei nr. x din data de 3 septembrie 2014, pentru perioada 1983 - 1989, în care reclamantul a desfăşurat activitate la sectorul Zootehnic al B., constituind vechime neîntreruptă în muncă; obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie cuvenite începând cu data formulării contestaţiei, 8 septembrie 2017, şi până la data recalculării acestora; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 104 din data de 8 februarie 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.

3. Apelul declarat în cauză:

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A., a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, la data de 19 aprilie 2018, sub nr. x/2017.

4. Decizia pronunţată în apel:

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului Tribunalului Sibiu, având ca obiect cererea reclamantului de reconstituire a vechimii în muncă, prestată în perioada 1983 - 1989 în sectorul Zootehnic al CAP Remetea Mare, judeţul Timiş.

5. Cererea de recurs:

La data de 3 august 2018, pe rolul Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2017/a2, a fost înregistrat recursul declarat de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit căruia, în orice proces, instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

A arătat că, la primul termen de judecată a apelului, în care solicitase, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsă, instanţa de apel a dispus unilateral, la cererea apelantului-reclamant, suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea cererii acestuia de reconstituire a vechimii în muncă, ce formează obiectul unui alt dosar.

Totodată, a învederat că, întrucât în cererea de apel care i-a fost comunicată nu a existat o astfel de solicitare, nu a fost în măsură să îşi exprime punctul de vedere, iar instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe motive care nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterilor contradictorii.

A apreciat că, astfel, i-a fost încălcat dreptul la apărare şi la exercitarea drepturilor procesuale.

Printr-o altă critică formulată, recurenta-pârâtă, invocând încălcarea normelor procedurale, a susţinut că în speţă nu erau aplicabile dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că o acţiune în realizarea dreptului ar depinde de soluţionarea unei acţiuni în constatare.

În opinia recurentei-pârâte prima acţiune o exclude pe ce-a de a doua, întrucât, potrivit art. 35 din C. proc. civ., cererea în constarea existenţei sau inexistenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare şi repunerea cauzei pe rol, în vederea judecării apelului.

6. Încheierea de admitere în principiu a recursului:

Prin rezoluţia din data de 6 septembrie 2018, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimatul A., cu menţiunea de a depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare menţionate în dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., intimatul nu a formulat întâmpinare.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar recurenta a depus punctul său de vedere cu privire la conţinutul acestuia, formulând susţineri în sensul admiterii recursului, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Intimatul A., nu a depus punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 februarie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, şi a stabilit termen de judecată la data de 22 mai 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Examinând cererea de recurs, în limitele criticilor de nelegalitate formulate, şi văzând dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta, pe de o parte, a susţinut încălcarea de către instanţa de apel a principiului contradictorialităţii prin nesocotirea dispoziţiilor de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., şi, pe de altă parte, a apreciat că, prin încheierea recurată, au fost încălcate normele procedurale, întrucât nu era aplicabilă suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte nesocotirea de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea pe motive care nu au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare şi la exercitarea drepturilor procesuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile legale anterior enunţate consacră principiul contradictorialităţii în procesul civil, care constituie o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Între principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi principiul egalităţii părţilor în procesul civil există o relaţie indisolubilă, primul constituind o garanţie a respectării celorlalte două principii.

Totodată, art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., statuează că "Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Ceea ce legea impune, ca o garanţie fundamentală a respectării principiului contradictorialităţii, este numai citarea părţilor, iar nu şi înfăţişarea acestora în faţa instanţei de judecată personal sau prin reprezentant, înfăţişarea părţilor nefiind de esenţa soluţionării cauzei în condiţii de legalitate, instanţa putând hotărî asupra cererii dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Acest principiu este respectat, chiar dacă nicio parte nu se prezintă, însă părţile au fost legal citate, instanţa putând dispune măsuri în dosar, dacă cel puţin una dintre părţi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În speţă, apelantul a solicitat judecarea pricinii în lipsă, iar suspendarea judecării cauzei a fost dispusă la termenul de judecată din data de 26 iunie 2018, termen pentru care părţile au fost legal citate, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă pronunţate la acea dată, precum şi din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele nr. x şi y din dosarul de apel.

Prin urmare, în condiţiile în care termenul de judecată a fost adus la cunoştinţa părţilor, asigurându-se astfel acestora posibilitatea prezentării în faţa instanţei, nu se poate reţine, în condiţiile particulare ale speţei, încălcarea principiului contradictorialităţii de către curtea de apel.

Cu privire la cea de a doua critică adusă de către recurentă, Înalta Curte, constată că aceasta, în esenţă, a susţinut că în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa de apel reţinând în mod greşit că o acţiune în realizarea dreptului ar depinde de soluţionarea unei acţiuni în constatarea aceluiaşi drept, care este inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Acest caz de suspendare vizează o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză şi are rolul de a preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii.

În baza acestui temei de drept, suspendarea va putea fi dispusă în contextul îndeplinii anumitor condiţii, a căror verificare este atributul exclusiv al instanţei de judecată.

Astfel, din norma enunţată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în situaţia în care există pe rolul instanţelor de judecată un alt dosar, a cărui soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra litigiului pendinte.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, intimatul A., a solicitat anularea Deciziei nr. 21.949 din data de 26 iulie 2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă şi emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite a adeverinţei nr. x din data de 3 septembrie 2014, pentru perioada 1983 - 1989, în care reclamantul a desfăşurat activitate la sectorul Zootehnic al B., constituind vechime neîntreruptă în muncă.

Ulterior, arătând că, prin sentinţa pronunţată de prima instanţă, cererea sa a fost respinsă cu motivarea că nu a solicitat în prealabil reconstituirea vechimii în muncă, intimatul A., a iniţiat un nou demers judiciar, solicitând reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada 1983 - 1898, în care şi-a desfăşurat activitatea în sectorul Zootehnic al B.

Înalta Curte, reţine că soluţia ce urmează a fi pronunţată în litigiul pendinte depinde de dezlegarea ce va fi dată cererii intimatului A., în dosarul având ca obiect reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada 1983 - 1898, întrucât, prin prezentul demers judiciar, acesta urmăreşte emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite a vechimii în muncă a cărei reconstituire a solicitat-o în cel de al doilea proces.

Sunt nefondate criticile recurentei Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, prin care aceasta a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că o acţiune în realizarea dreptului ar depinde de soluţionarea unei acţiuni în constatarea aceluiaşi drept, care este inadmisibilă.

Astfel, pe de o parte, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., condiţionează măsura suspendării de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi şi care este de natură a influenţa soluţionarea cauzei, fără a distinge în raport de eventualele soluţii care ar putea fi pronunţate în respectiva pricină.

Pe de altă parte, în prezentul litigiu se urmăreşte valorificarea dreptului la pensie, în timp ce scopul celui de-al doilea proces iniţiat de către intimatul A., îl reprezintă reconstituirea vechimii în muncă.

Prin urmare, în speţă, instanţa de apel în mod legal a făcut aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., reţinând că sunt îndeplinite condiţiile ce impun suspendarea judecării cauzei.

Faţă de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

GGC - OB