Appeal for nullity of donation contracts annulled for failure to identify valid cassation grounds, lower judgment upholding annulment without restitution

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, la 5 ianuarie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., constatarea nulităţii contractelor de donaţie mobiliară, autentificate sub nr. x din 22 ianuarie 2008 şi nr. 3087 din 10 octombrie 2008 de BNP C. şi a celui încheiat sub semnătură privată la 15 octombrie 2008, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii sumelor cuprinse în acestea, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea tribunalului

Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 619 din 15 iunie 2018, a respins excepţia lipsei de interes, invocată prin întâmpinare. A admis cererea, având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. A dispus anularea celor trei contracte de donaţie mobiliară, menţionate în acţiune. A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară. În baza art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a obligat-o pe pârâta B. la plata către stat a sumei de 48.611 RON.

3. Decizia curţii de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1350 din 19 decembrie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului. A fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., prin prisma motivului circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Principala critică adusă deciziei atacate a constat în nesocotirea principiului bunei credinţe, care, potrivit legii, se prezumă, sarcina probei revenind celui care invocă reaua-credinţă, în opinia recurentului, în speţă, nefăcându-se dovada relei sale credinţe la încheierea contractelor a căror nulitate se solicită.

Astfel, recurentul a susţinut că, atâta vreme cât prin hotărârea judecătorească pronunţată de o instanţă penală şi care se bucură de autoritate de lucru judecat, a fost condamnată numai pârâta, instanţa civilă nu are căderea de a aprecia asupra bunei sau relei sale credinţe.

A solicitat a se observa că operaţiunea juridică desfăşurată între părţi a constituit un ilicit penal şi pentru acest motiv se impune constatarea nulităţii contractelor de donaţie.

Aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans nu poate fi nici măcar pusă în discuţie în speţă, în condiţiile în care în dosarul penal a avut calitatea de martor şi nicidecum de inculpat.

Având în vedere inexistenţa cauzei în ce priveşte încheierea contractelor de donaţie, a fost evident pentru recurent că instanţa trebuie să facă aplicarea principiilor care guvernează efectele nulităţii şi să dispună restituirea prestaţiilor.

În ce priveşte măsura confiscării respectivelor sume de bani a căror restituire o solicită de la pârâtă, a arătat că instanţa penală nu a făcut altceva decât să aplice sancţiuni penale, constatând o stare de fapt, dar nu a avut căderea de se pronunţa şi cenzura din punct de vedere al dreptului civil aceste acte juridice.

Astfel, nu poate avea loc o restabilire a situaţiei anterioare fără restituirea prestaţiei, care este o sancţiune de drept civil, distinctă de sancţiunea penală a confiscării din patrimoniul pârâtei a aceleiaşi sume de bani.

5. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la 20 iunie 2019, după efectuarea formalităţilor de comunicare, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 24 iunie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 28 august 2019, s-a acordat termen la 16 octombrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionarea recursului.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speţă, verificând cererea de recurs, se constată că, deşi motivele au fost subsumate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel.

Se reţine, în aceste condiţii, că recurentul nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1 - 8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurentul nu a criticat în niciun fel hotărârea atacată.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., deoarece motivarea recursului nu se raportează la măsura adoptată de instanţă, în condiţiile în care s-au preluat motivele de apel care şi-au găsit deja o rezolvare jurisdicţională.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

Referitor la solicitarea intimatei-pârâte B., formulată prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, se reţine că nu poate fi primită în absenţa înscrisurilor doveditoare ale cheltuielilor, în raport de prevederile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1350 din 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN