Territorial jurisdiction for forced enforcement against a guarantor: domicile of the secondary obligor vs. principal debtor

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 20 mai 2019, Biroul Executorului Judecătoresc A., a solicitat, la cererea creditoarei Asociaţia B., încuviinţarea executării silite împotriva debitorului girant C., pentru punerea în executare, în oricare din formele prevăzute de lege, a titlului executoriu contract de împrumut nr. 18 din 22 februarie 2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin Sentinţa nr. 3888 din 30 mai 2019, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Buzău.

S-a constatat, în esenţă, prin prisma art. 666 alin. (1), art. 651, art. 644 şi art. 645 C. proc. civ., că textele de lege incidente trebuie interpretate ca vizând domiciliul/sediul debitorului principal, iar nu pe cel al terţului garant.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., competenţa urmând a se stabili în funcţie de debitorul principal vizat de cererea creditorului de executare, iar nu de fidejusor care este obligat accesoriu, reţinându-se şi reglementarea, ca regulă, a unicităţii instanţei de executare.

2.2. Prin Sentinţa nr. 3313 din 20 iunie 2019, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cerere de încuviinţare a executării silite, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. A constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că, în speţă, competenţa se stabileşte în funcţie de domiciliul debitorului principal vizat de cererea creditorului de executare, or, în cauză, calitatea de debitor o are debitorul fideiusor.

Totodată, s-a apreciat că noţiunea de unicitate a instanţei trebuie interpretată în sensul că instanţa de la domiciliul debitorului, indiferent că-i principal, garant sau fideiusor, încuviinţează executarea silită, soluţionează contestaţiile la executare sau alte cereri în legătură cu respectiva executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care Biroul Executorului Judecătoresc A., a solicitat, la cererea creditoarei Asociaţia B., încuviinţarea executării silite împotriva debitorului girant C., pentru punerea în executare, în oricare din formele prevăzute de lege, a titlului executoriu Contract de împrumut nr. 18 din 22 februarie 2018.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv în funcţie de domiciliul debitorului principal sau garantului.

În primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reţine însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenţia de împrumut cât şi de debitorii garanţi, fie ei fidejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "sunt părţi în procedura de executare creditorul şi debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menţionate, competenţa de soluţionare a unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cum este cazul de faţă, aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată împotriva debitorului girant C.

Astfel, se constată că Asociaţia B., în calitate de creditoare, a înţeles să se îndrepte împotriva garantului, care dobândeşte, în atare împrejurare, calitate procesuală, câtă vreme în actul de învestire al instanţei reprezentat de cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc este indicată respectiva persoană.

Faţă de toate cele de mai sus şi cum, în cauză, domiciliul numitului C. era la data sesizării organului de executare în Bucureşti, în circumscripţia Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN