Disciplinary liability for prosecutors acting as party representatives in civil litigation in violation of administrative obligations and public prosecutor role

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (denumite în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Secţia pentru procurori", respectiv "CSM"), Inspecţia Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtului A., procuror-şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anicorupţie ("DNA"), pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) şi lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, şi pârâtei B., procuror-şef serviciu în cadrul DNA, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b), lit. g) şi lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

II. Hotărârea instanţei disciplinare

2. Prin Hotărârea nr. 9P din 11 septembrie 2018, secţia pentru procurori a respins, ca neîntemeiate, acţiunile disciplinare formulate de Inspecţia Judiciară împotriva pârâţilor A. şi B..

Situaţia de fapt reţinută de instanţa disciplinară

3. Domnul A., procuror-şef adjunct al DNA, a exercitat la 16 august 2017 atribuţiile procurorului-şef al DNA, ca urmare a faptului că titularul postului se afla în concediu legal de odihnă. Doamna B. este delegată în funcţia de procuror-şef al Serviciului II din cadrul secţiei judiciare penale a DNA.

4. Prin Ordinul nr. 301 din 5 iulie 2017 al procurorului-şef al DNA, s-a dispus revocarea doamnei C. din funcţia de procuror în cadrul DNA. Contestaţia formulată de doamna C. împotriva ordinului respectiv a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ sub nr. x/2017. În dosarul respectiv, primul termen de judecată a fost fixat la 17 august 2017.

5. În intervalul 14-16 august 2017, la DNA a fost primită citaţia emisă în dosarul respectiv, fără a fi comunicată şi o copie a acţiunii sau a înscrisurilor anexate acesteia.

6. Începând cu 17 august 2017, doamna D., consilierul juridic al DNA s-a aflat în concediu legal de odihnă. Consilierul procurorului-şef al DNA, care are atribuţia de coordonare a activităţii consilierului juridic, a prezentat pârâtului procuror-şef adjunct A. situaţia dosarului respectiv, context în care a justificat legalitatea desemnării unui procuror în respectiva cauză, prin prisma dispoziţiilor art. 92 C. proc. civ. recomandând ca DNA să fie reprezentată de doamna procuror-şef serviciu B..

7. În aceste împrejurări, pârâtul procuror-şef adjunct A., care la acel moment exercita atribuţiile procurorului-şef al DNA, a emis adresa nr. x/16.08.2017 cu următorul conţinut:

"Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA, …, reprezentat prin procuror-şef E., vă facem cunoscut că doamna procuror B. este desemnată să reprezinte DNA la judecarea dosarului nr. x/2017 de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect suspendare executare act administrativ Ordin nr. 301 din 05.07.2017, în cauza privind-o pe reclamanta C.".

8. Ulterior emiterii acestei adrese, la 16 august 2017, pârâtei procuror-şef serviciu B. i-au fost înmânate copia acţiunii şi înscrisurile ataşate acesteia.

9. În dosarul Curţii de Apel Bucureşti, la termenul de judecată din 17 august 2017, în baza adresei nr. x/16.08.2017, pentru pârât procurorul-şef al DNA, s-a prezentat pârâta procuror-şef serviciu B., care a învederat faptul că a primi acţiunea şi înscrisurile ataşate acesteia la 16 august 2017, motiv pentru care solicită ca termenul de 10 zile pentru depunerea întâmpinării să curgă de la data respectivă, conform art. 201 C. proc. civ.. Instanţa a constatat că dosarul se află în procedura de regularizare, împrejurare faţă de care a dispus amânarea cauzei la 19 septembrie 2017 şi a pus în vedere pârâtului ca, în termen de 10 zile de la primirea acţiunii, să depună întâmpinare şi actele care au stat la baza emiterii ordinului a cărui suspendare se solicită.

10. La termenul de judecată din 13 septembrie 2017, pentru pârâtul procurorul-şef al DNA s-a prezentat tot doamna procuror B., motivat de faptul că doamna D., consilierul juridic al DNA, se afla la spital. Doamna procuror B. a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Reclamanta, prin apărător, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a doamnei procuror-şef serviciu B. şi a precizat că nu înţelege să se judece cu DNA, ci cu emitentul ordinului atacat, respectiv cu procurorul-şef al DNA. Pârâta procuror-şef serviciu B. a arătat că "în situaţia în care se va aprecia că pârâtul nu este reprezentat legal la acest termen de judecată, solicită, în conformitate cu art. 82 alin. (1) C. proc. civ., să acorde un termen pentru a se complini aşa-zisa lipsă de reprezentare". A precizat că "nu vine în calitate de procuror, ci în calitatea de reprezentant al procurorului şef al DNA, iar, în situaţia în care se apreciază că nu are calitatea de reprezentant legal, solicită acordarea unui termen scurt pentru a se prezenta consilierul juridic, care nu a putut să vină în faţa instanţei pentru că se află la spital". De asemenea, a mai arătat " că nu se află în faţa instanţei în calitate de procuror, pentru că dacă venea în calitate de procuror poziţia ar fi fost alta, ar fi invocate dispoziţiile art. 92 C. proc. civ., pe baza cărora ar fi putut depune concluzii". În cadrul şedinţei de judecată, instanţa a solicitat lămuriri referitoare la " existenţa unui ordin de serviciu de delegare, în vederea reprezentării", iar pârâta procuror-şef serviciu B. "a solicitat amânarea cauzei pentru a depune ordinul de delegare care se află la serviciu". La acest termen de judecată, reclamanta, prin avocat, a depus un set de înscrisuri şi note scrise, un exemplar fiind comunicat, în şedinţă publică, pârâtei procuror-şef serviciu B.. În vederea depunerii la dosar a dovezii calităţii de reprezentant, cât şi a înscrisurilor care au stat la baza emiterii ordinului a cărei suspendare se solicită, instanţa a încuviinţat cererea de amânare a cauzei formulată de pârâtă şi a acordat termen de judecată la 21 septembrie 2017.

11. La termenul de judecată din 21 septembrie 2017, pentru pârâtul procuror-şef al DNA a răspuns, în calitate de reprezentant, doamna D., consilier juridic la DNA, nefiind depusă însă la dosar dovada calităţii de reprezentat a doamnei procuror-şef serviciu B. pentru termenele anterioare.

III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

12. Împotriva hotărârii menţionate la pct. II, a declarat recurs reclamanta Inspecţia Judiciară, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul greşitei interpretări date textelor de lege aplicabile în cauză, şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei disciplinare, reţinerea cauzei spre judecare şi, pe fond, admiterea acţiunii disciplinare şi aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004.

13. Susţine recurenta că în mod greşit a apreciat instanţa disciplinară că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1) şi (2) şi lit. C) pct. 10 din Anexa 3 la Ordinul nr. 62/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind participarea procurorului în cauzele civile (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Ordinul PÎCCJ nr. 62/2016") ori ale art. 18 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al DNA şi nici dispoziţiile referitoare la regimul incompatibilităţilor şi interdicţiilor funcţiei de magistrat.

14. În acest sens, recurenta subliniază faptul că desemnarea de către procurorul-şef adjunct A. a doamnei B., procuror-şef al Serviciului II din cadrul secţiei judiciare penale a DNA, a vizat reprezentarea de către procurorul menţionat a DNA la judecarea dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Ordinul nr. 301/05.07.2017 în cauza privind pe reclamanta C..

15. Se argumentează că atât adresa din 16.08.2017 a procurorului-şef adjunct al DNA - A. - cât şi participarea doamnei procuror-şef serviciu B. la termenele de judecată din 17 august şi 13 septembrie 2017, în calitate de reprezentant al pârâtului - procurorul-şef al DNA în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti au fost realizate cu încălcarea dispoziţiilor menţionate din Ordinul PÎCCJ nr. 62/2016, care pe de o parte limitează participarea procurorilor DNA în anumite tipuri de cauze civile, şi anume cele prevăzute în Anexa 3, iar, pe de altă parte, prevăd participarea în toate celelalte cauze civile, inclusiv cele care privesc activitatea parchetelor militare a procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă instanţe şi de la Biroul de reprezentare al Serviciului judiciar civil din cadrul secţiei judiciare a PÎCCJ.

16. Ordinul respectiv reglementează limitativ posibilitatea participării procurorului în cauze civile, inclusiv în ipoteza Anexei 3, care se referă la alte cauze civile în care participarea procurorului este obligatorie în baza unor norme procesuale penale sau civile sau conţinute în legi speciale, iar nu cu încălcarea legii.

17. Cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în care a fost desemnat să participe un procuror din cadrul DNA nu este cuprinsă expres în niciuna din anexele la ordin, putând fi luată în discuţie doar împrejurarea dacă o asemenea cauză poate face obiectul lit. C) pct. 10 din Anexa 3 la Ordinul PÎCCJ nr. 62/2016, care preia dispoziţiile art. 92 C. proc. civ., privind participarea procurorilor în alte cauze civile de competenţa curţii de apel, condiţionat însă de motivarea necesităţii apărării ordinii de drept şi/sau a drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

18. Din analiza textelor menţionate, rezultă că participarea procurorului este obligatorie numai în situaţia necesităţii apărării ordinii de drept sau a drepturilor şi intereselor cetăţenilor, când procurorul participă cu aprobarea conducătorului pe baza aprecierii motivate, condiţie neîndeplinită în cauză, care trebuia să fie anterioară dispoziţiei de participare şi trebuia să vizeze în ce măsură este incidenţă în cauza civilă afectarea ordinii de drept sau afectarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

19. Ceea ce este specific participării procurorului în temeiul art. 92 C. proc. civ. în cauze civile este aceea că acesta nu este reprezentant al nici uneia dintre părţi şi nici membru al completului de judecată, ci este un participant la procesul civil, străin de raportul litigios dedus judecăţii şi acţionând ca un garant al respectării ordinii de drept ori al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, conform art. 131 din Constituţie. Rezultă că justificarea participării doamnei procuror-şef serviciu B. nu poate avea ca fundament calitatea de participant la procesul civil în reglementarea art. 92 C. proc. civ., întrucât a fost desemnată şi a răspuns în instanţă ca reprezentant al uneia dintre părţi, respectiv al pârâtului - procuror-şef al DNA, nefiind terţ faţă de raportul litigios dedus judecăţii.

20. Relevant este şi faptul că procurorul desemnat nu a fost apt să exprime în faţa instanţei la termenul din 13 septembrie 2017 un punct de vedere clar cu privire la temeiul delegării sale.

21. În aceste condiţii, în mod greşit a reţinut instanţa disciplinară că, la momentul emiterii adresei nr. x/2017, procurorul-şef adjunct al DNA, A., care asigura conducerea unităţii de parchet, şi-a întemeiat dispoziţia de desemnare a unui procuror de a participa în respectiva cauză civilă pe normele legale şi regulamentare prevăzute de art. 80 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 3 şi art. 7 lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al DNA.

22. Din perspectiva reprezentării instituţiei, modalitatea în care pârâtul A. şi-a asumat conţinutul adresei şi consecinţa emiterii acesteia, respectiv ca doamna procuror B. să participe în cauza civilă, nu doar la un singur termen de judecată, relevă faptul că a urmărit participarea în cauza respectivă a procurorului desemnat, în substituirea consilierului juridic care trebuia să asigure reprezentarea conform art. 18 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al DNA, reglementare cu caracter administrativ obligatorie pentru procurorii care activează în DNA, indiferent de funcţie. Însă desemnarea procurorului s-a făcut cu caracter general, nu pentru un anume termen de judecată şi, deci, nu în considerarea existenţei vreunei situaţii singulare şi concrete care să se circumscrie cazului fortuit sau forţei majore, ce ar fi exonerat de răspundere disciplinară magistratul în cauza. Prin urmare, s-a urmărit ca procurorul desemnat să susţină cereri şi să formuleze concluzii în cauză nu din perspectiva apărării ordinii de drept, ci în numele şi pentru persoana pârâtă în raportul litigios dedus judecăţii, respectiv procurorul-şef al DNA.

23. În acest context, în mod greşit s-a reţinut că desemnarea procurorului-şef serviciu B. s-a realizat în conformitate cu legea şi cu dispoziţiile regulamentare, iar participarea aceluiaşi procuror la judecarea cauzei a fost ca urmare a unei sarcini ce i-a fost încredinţată de către procurorul ierarhic superior, dată în conformitate cu legea şi regulamentul.

24. Exercitarea altor atribuţii decât cele expres prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. a) - g) din Regulamentul de ordine interioară al DNA nu poate fi realizată decât în condiţiile legii, iar nu cu ignorarea acesteia.

25. Nu poate fi acceptată nici ideea referitoare la faptul că procurorul-şef adjunct A. ar fi fost în eroare cu privire la obiectul litigiului referitor la care a emis adresa de reprezentare pentru procurorul-şef serviciu B., în condiţiile în care acesta nu a invocat o astfel de eroare, iar documentul care a stat la baza emiterii adresei (citaţia emisă de instanţa de judecată) conţinea date pentru identificarea litigiului, date care puteau fi completate anterior emiterii adresei de reprezentare în ipoteza în care se considerau a fi insuficiente pentru lămurirea obiectului litigiului dedus judecăţii.

IV. Apărările intimaţilor

26. Intimatul A. şi intimata B. au formulat întâmpinări, precum şi răspunsuri la întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta Inspecţia Judiciară, arătând, în esenţă, că secţia pentru procurori în mod temeinic şi legal a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare imputate, pentru argumentele expuse în hotărârea ce formează obiectul recursului.

V. Considerentele Înaltei Curţi

27. Analizând recursul în contextul situaţiei de fapt, astfel cum corect a fost reţinută de instanţa disciplinară, necontestată de recurentă, precum şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, cu majoritate, pentru considerentele expuse în continuare, va admite calea de atac exercitată de Inspecţia Judiciară.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, imputată ambilor pârâţi

28. Conform art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "nerespectarea în mod nejustificat […] a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente".

29. În sensul dispoziţiilor citate, existenţa acestei abateri disciplinare presupune: (i) existenţa unei obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau de regulament în sarcina magistratului; (ii) nerespectarea de către magistrat a obligaţiei respective; (iii) nerespectarea să aibă caracter nejustificat.

30. Latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă fie într-o acţiune, fie într-o inacţiune neconformă cu obligaţia impusă prin lege sau regulament, atâta timp cât conduita neconformă nu constituie latura obiectivă a unei alte abateri disciplinare speciale reglementate de art. 99 din lege. Precizarea este justificată întrucât, spre exemplu, încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii reprezintă tot o nerespectare a unei obligaţii prescrise de lege, însă o asemenea faptă este analizată din perspectiva abaterii reglementate de art. 99 lit. b) din lege, iar nu din perspectiva abaterii reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din lege.

31. Sub aspectul laturii subiective, specificul acestei abateri este dat de faptul că nerespectarea obligaţiei cu caracter administrativ prevăzute de lege sau de regulament are caracter nejustificat. Existenţa caracterului nejustificat al conduitei neconforme se analizează în raport cu circumstanţele concrete ale situaţiei de fapt.

32. În speţă, este necontestat faptul că atât acţiunea constând în delegarea procurorului de a reprezenta unitatea de parchet în cadrul unui litigiu civil, cât şi acţiunea procurorului delegat de a reprezenta unitatea de parchet în cadrul unui litigiu civil reprezintă o nerespectare a dispoziţiilor legale şi regulamentare care reglementează reprezentarea unităţii de parchet în litigiile civile, atribuţiile procurorului şi atribuţiile consilierului juridic.

33. Participarea procurorilor în cauzele civile este reglementată prin Ordinul PÎCCJ nr. 62/2016.

34. Din această perspectivă, în cauză se impută pârâţilor nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1) şi (2) şi lit. C) pct. 10 din Anexa nr. 3 la Ordinul PÎCCJ nr. 62/2016.

35. Potrivit art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1) şi (2) şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Ordinul PÎCCJ nr. 62/2016, procurorii DNA participă în cauzele civile: (i) care vizează durata procedurii în dosarele penale aflate în lucru ori soluţionate de DNA; (ii) care vizează daune ce rezultă din dosarele în care DNA a propus sau a dispus luarea măsurilor preventive privative ori restrictive de libertate ori au întocmit rechizitoriul; (iii) atunci când au participat la judecarea cauzelor penale în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere exclusiv cu privire la latura civilă.

36. Or, litigiul în discuţie - vizând suspendarea executării ordinului de revocare din funcţia de procuror la DNA - nu face parte din categoria litigiilor enumerate la pct. 35.

37. Totodată, conform lit. C) pct. 10 din Anexa nr. 3 la, în cauzele civile de competenţa curţii de apel, pe lângă litigiile expres reglementate în ordin, procurorul participă "cu aprobarea conducătorului parchetului sau a înlocuitorului de drept al acestuia, în orice alte cauze în care în temeiul art. 131 alin. (1) din Constituţie şi art. 92 alin. (2) din C. proc. civ., se apreciază motivat că participarea procurorului este necesară pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor".

38. În ceea ce priveşte rolul şi atribuţiile procurorului, sunt incidente următoarele dispoziţii legale:

- art. 131 alin. (1) din Constituţie, conform cărora:

"În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor";

- art. 92 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor";

- art. 10 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, conform cărora "Judecătorilor şi procurorilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însă judecătorilor şi procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia";

- art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, conform cărora "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii".

39. Din interpretarea dispoziţiilor citate, rezultă că participarea procurorului în cauzele civile este justificată de apărarea ordinii de drept ori a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

40. Participarea procurorului în cauzele civile în condiţiile arătate este caracterizată de faptul că Ministerul Public nu este parte în proces, ci intervine pentru realizarea rolului său reglementat constituţional şi, în subsidiar, prin dispoziţiile legale şi regulamentare menţionate, "pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor".

41. Astfel fiind, în considerarea rolului conferit Ministerului Public, procurorul participă în cauzele civile în calitate de reprezentant al statului, în scopul prezervării ordinii de drept şi/sau a drepturilor şi intereselor cetăţenilor, fiindu-i conferită o poziţie preeminentă în raport cu celelalte părţi ale cauzei, justificată de prevalenţa intereselor publice urmărite - ordinea de drept şi drepturile şi interesele cetăţenilor - faţă de interesele particulare individuale pe care le exhibă părţile cauzei în litigiul civil.

42. Or, litigiul de contencios administrativ - având ca obiect suspendarea executării ordinului de revocare din funcţia de procuror în cadrul DNA - nu prezintă elemente care să vizeze ordinea de drept ori drepturile şi interesele cetăţenilor, pentru a justifica participarea procurorului, ca reprezentant al Ministerului Public, alături de părţile litigiului. De altfel, chiar pârâta a precizat în faţa instanţei de contencios administrativ învestită cu soluţionarea litigiului, că participarea sa nu se circumscrie dispoziţiilor art. 92 C. proc. civ.

43. Pe de altă parte, se cuvine a fi observat faptul că, pentru termenele de judecată din 17.08.2017 (când a pus concluzii de amânare a cauzei) respectiv 13.09.2017 (când a solicitat suspendarea judecăţii ca urmare a formulării unei cereri de strămutare), procurorul a purtat robă şi insignă deşi, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată. În opinia Înaltei Curţi, procedând astfel, procurorul a creat o aparenţă cu privire la influenţarea soluţiei şi la crearea unei presiuni asupra judecătorului de caz.

44. Cu privire la lipsa calităţii de reprezentant, poziţia procurorului-şef DNA, a consilierului său, a doamnei judecător F., respectiv a procurorului de şedinţă sunt diferite şi evidenţiază, o dată în plus, faptul că ceea ce s-a dorit a fost crearea unei aparenţe ce nu avea justificare în realitatea juridică.

45. Dacă procurorul-şef DNA a susţinut că "adresa nr. x/2017 reprezintă o delegaţie emisă în baza Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 62/01.04.2016, modificat prin Ordinul nr. 58/27 martie 2017, ordin care precizează în mod expres faptul că participarea procurorului este obligatorie în orice alte cauze, atunci când există aprobarea conducătorului parchetului", procurorul de caz, doamna B. a arătat că "nu vine în calitate de procuror, ci în calitate de reprezentant al procurorului-şef DNA", că poate reprezenta atât instituţia, cât şi pe procurorul-şef.

46. Interesantă este poziţia exprimată de doamna judecător F., consilier al procurorului-şef DNA care, audiată fiind de către inspectorii judiciari, declară:

"Văzând obiectul dosarului şi ţinând cont de unicitatea situaţiei [...] asimilând speţa unui litigiu de muncă şi văzând atipicul împrejurărilor justificate de un termen foarte scurt [...] eu am apreciat oportună participarea unui procuror din cadrul DNA în cauză, în condiţiile C. proc. civ. [...] Am recomandat domnului procuror-şef adjunct A., care la acel moment se afla la conducere, ca doamna procuror B. să participe în cauză [...]. Am apreciat necesară participarea unui procuror [...] din raţiuni de rigoare şi echitate [...]. Această cauză, ca orice cauză civilă, putea fi judecată din punct de vedere procedural şi în lipsa pârâtului, dar am apreciat necesară participarea procurorului faţă de obiectul cererii şi atipicul situaţiei [...]".

47. Cu alte cuvinte, intenţia a fost ca procurorul să fie delegat şi să reprezinte unitatea de parchet într-un litigiu de drept comun, astfel că poziţia sa în litigiu a fost în mod firesc asimilată reprezentantului Ministerului Public, iar nu consilierului juridic al unităţii de parchet, cele două funcţii nefiind, de altfel, substituibile.

48. Nu poate fi primită apărarea pârâţilor în sensul că delegarea şi participarea procurorului a fost justificată de imposibilitatea de prezentare a consilierului juridic, potrivit celor expuse cu precădere la pct. 46-47. Pentru aceleaşi argumente, nu pot fi primite nici apărările pârâţilor întemeiate pe faptul că, în statul de funcţii al DNA există un singur post de consilier juridic. De altfel, această împrejurare nu reprezintă nici caz de forţă majoră (eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil) şi nici caz fortuit (eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs), cauze exoneratoare de răspundere.

49. Din acest punct de vedere, este lipsit de orice echivoc faptul că reprezentarea intereselor DNA în litigiile civile, altele decât cele enumerate anterior în care reprezentarea este asigurată de un procuror din cadrul DNA, este asigurată de consilierul juridic, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 18 din Regulamentul de ordine interioară al DNA, conform cărora:

"Art. 18. - Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale DNA, în conformitate cu Constituţia şi cu legile în vigoare, şi are următoarele atribuţii:

a) redactează acţiuni, întâmpinări, cereri de chemare în garanţie, cereri de intervenţie, cereri reconvenţionale, cereri de suspendare, contestaţii la executare, motive de apel sau de recurs, concluzii scrise, referate, note etc;

b) propune procurorului şef direcţie sau înlocuitorului acestuia exercitarea, dacă este cazul, a căilor de atac legale şi ia orice alte măsuri necesare pentru apărarea intereselor legitime ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

c) reprezintă interesele DNA în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor organe judiciare;

d) asigură asistenţă de specialitate juridică, în vederea întocmirii actelor cu caracter juridic ale DNA, şi colaborează la întocmirea unor astfel de acte;

e) avizează, pentru legalitate, actele juridice pe care le încheie DNA;

f) exercită orice alte atribuţii prevăzute de legi, regulamente şi ordine sau stabilite din dispoziţia conducerii DNA, în condiţiile legii."

50. Rezultă, astfel, că atât împuternicirea dată procurorului, cât şi participarea procurorului în litigiul civil în discuţie contravin dispoziţiilor legale şi regulamentare menţionate anterior şi nu pot fi primite apărările prin care pârâţii tind să confere un caracter justificat conduitei lor neconforme.

51. Urmarea imediată a faptelor analizate constă în faptul că, în litigiul civil în discuţie, DNA a beneficiat implicit de o reprezentare din partea Ministerului Public, partea adversă fiind plasată implicit pe o poziţie judiciară de inferioritate, întrucât interesele a căror protecţie este prezervată prin participarea procurorului sunt preeminente interesului particular a cărui satisfacere este urmărită de partea adversă în litigiul civil, fiind astfel nesocotit principiul egalităţii părţilor în procesul civil, consacrat de art. 8 C. proc. civ. Cel puţin sub acest aspect, contrar concluziei instanţei disciplinare, Înalta Curte reţine că s-a adus atingere intereselor legitime ale reclamantei din litigiul civil în discuţie, care avea aşteptarea legitimă de a beneficia de o judecată de pe poziţii de egalitate, iar nu de a i se opune poziţia procesuală preeminentă a procurorului, ca reprezentant al statului, apărător al ordinii de drept ori al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

52. Astfel fiind, se reţine că, prin acţiunile analizate, s-a adus atingere principiului legalităţii şi supremaţiei legii în activitatea procurorului, statuate de art. 132 alin. (1) din Constituţie, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

53. În ceea ce priveşte forma de vinovăţie, se reţine că circumstanţele cauzei şi standardul impus funcţiei de magistrat conturează convingerea rezonabilă că pârâţii puteau şi aveau obligaţia de a prevedea rezultatul acţiunilor lor.

54. Ceea ce par să omită pârâţii este că, datorită poziţiei pe care o ocupă, au o vocaţie care ar trebui să confere certitudini de legalitate şi stabilitate, că pârghiile şi prerogativele de putere pe care le exercită nu trebuie transformate în instrumente discreţionare, care nu ţin seama de lege, de cadrul şi limitele acesteia.

55. În acest context, se remarcă inclusiv faptul că pârâţii par să pună un semn de egalitate între funcţia pe care o deţin şi interesele personale în condiţiile în care corespondenţa purtată cu inspectorii judiciari, pe perioada derulării procedurii disciplinare (refuzul de a se prezenta în vederea efectuării cercetării, punctele de vedere transmise) respectiv întâmpinările şi răspunsurile la întâmpinările formulate în instanţă poartă toate însemnele şi antetul instituţiei din care aceştia provin.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, imputată ambilor pârâţi

56. Pentru considerentele arătate în continuare, Înalta Curte împărtăşeşte soluţia instanţei disciplinare de respingere a acţiunii disciplinare exercitate împotriva pârâţilor pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004.

57. Conform art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea."

58. Latura obiectivă a acestei abateri disciplinare constă în acţiunea sau inacţiunea procurorului care reflectă refuzul de aducere la îndeplinire a dispoziţiei date de procurorul ierarhic superior în scris şi în conformitate cu legea.

59. Aşa cum s-a reţinut şi în hotărârea recurată, în circumstanţele de fapt expuse la pct. 3-11 din prezenta deciziei, pârâţilor le este imputată nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1) şi (2) şi lit. C) pct. 10 din Anexa nr. 3 la Ordinul PÎCCJ nr. 62/2016.

60. Se constată, însă, că una şi aceeaşi faptă este imputată pârâţilor, pe de o parte, din perspectiva art. 99 lit. m) teza a doua din lege, ca fapta de "nerespectare în mod nejustificat […] a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente", iar, pe de altă parte, din perspectiva art. 99 lit. g) din lege, ca fapta de "nerespectare […] a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea".

61. Fără a reţine cu caracter general că aceeaşi faptă nu poate intra în conţinutul a două abateri disciplinare distincte, Înalta Curte constată că, în condiţiile în care, în speţă, există una şi aceeaşi situaţie de fapt, se impun a fi făcute cel puţin distincţiile arătate în continuare.

62. Abaterea reglementată de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004 implică existenţa unei dispoziţii scrise date de procurorul ierarhic superior, în virtutea principiului subordonării ierarhice, fără a distinge după cum dispoziţia dată vizează chestiuni administrative ori judiciare, în timp ce abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. m) teza a doua din lege implică existenţa unor dispoziţii legale şi regulamentare prin care sunt stabilite obligaţii cu caracter administrativ în sarcina procurorilor.

63. Cu alte cuvinte, diferenţa dintre cele două abateri disciplinare rezidă şi în faptul că abaterea de la lit. g) vizează ipoteza refuzului de aducere la îndeplinire a dispoziţiei procurorului ierarhic superior, scrisă şi în conformitate cu legea, în timp ce abaterea de la lit. m) teza a doua vizează ipoteza unei nerespectări nejustificate a unei obligaţii administrative, impuse printr-un act cu caracter normativ, respectiv legea sau regulamentul. Astfel, distincţia necesar a fi făcută între cele două abateri este echivalentă distincţiei dintre actul cu caracter normativ (legea sau regulamentul) şi actul cu caracter individual (dispoziţia scrisă dată de procurorul ierarhic superior). În acelaşi sens, se apreciază că abaterea de la lit. g) presupune o relaţie directă de subordonare între procurorul care emite dispoziţia scrisă şi procurorul căruia i se adresează dispoziţia, în timp ce abaterea de la lit. m) teza a doua presupune o relaţie de conformare a conduitei profesionale a procurorului la obligaţii administrative stabilite prin norme cu caracter general şi impersonal cuprinse în lege sau în regulament.

64. În speţă, pârâţilor li se impută nerespectarea unor dispoziţii din Ordinul PÎCCJ nr. 62/2010, care îmbracă forma unui "regulament", întrucât este un ordin cu caracter intern emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ (în temeiul art. 76 din Legea nr. 304/2004), în exercitarea atribuţiei de coordonare a activităţii parchetelor din subordine (art. 70 alin. (1) din Legea nr. 304/2004) cu privire la atribuţiile ce revin procurorilor din Ministerul Public vizând participarea, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege, respectiv apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii (art. 63 lit. e)-g) din Legea nr. 304/2004).

65. În contextul considerentelor anterioare referitoare la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, în sarcina pârâţilor a fost reţinută nerespectarea în mod nejustificat a unui act cu caracter normativ aplicabil la nivelul Ministerului Public, nefiind incidentă teza normativă de la art. 99 lit. g) din lege referitoare la nerespectarea unei dispoziţii directe emise de procurorul ierarhic superior.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, imputată pârâtei B.

66. Conform art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii."

67. În ceea ce priveşte latura obiectivă a acestei abaterii, instanţa disciplinară întemeiat a reţinut că rezidă în încălcarea de către magistrat a prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii, în sensul de a nu exercita anumite funcţii sau calităţi concomitent cu funcţia de magistrat, datorită unei prezumţii absolute de conflict de interese care ar izvorî din deţinerea simultană a acestora.

68. Prin acţiunea disciplinară, pârâtei B. îi este imputată încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 11 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, întrucât, la termenul din 13 septembrie 2017, în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, a precizat în faţa instanţei că nu se află în calitate de procuror, în sensul art. 92 alin. (2) C. proc. civ., ci în calitate de reprezentant şi mandatar al doamnei E. procuror-şef al DNA, chemată în judecată în calitate de pârât.

69. Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, "Judecătorilor şi procurorilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însă judecătorilor şi procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia".

70. Conform ar. 11 alin. (3) din din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor "Judecătorilor şi procurorilor le este interzis să intervină pentru soluţionarea unor cereri, să pretindă ori să accepte rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal. Imixtiunea în activitatea altor judecători şi procurori este interzisă".

71. În circumstanţele cauzei, nu poate fi reţinută încălcarea de către pârâta B. a regimului incompatibilităţilor şi interdicţiilor impuse de lege, întrucât nu a acţionat în calitate de mandatar al procurorului-şef al DNA, ci în calitate de reprezentant al DNA, ca instituţie publică chemată în judecată pe calea contenciosului administrativ. Sub acest aspect, este lipsit de orice echivoc faptul că, în adresa nr. x/2017 a DNA, se menţionează expres că, în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, doamna procuror a fost desemnată să reprezinte DNA.

72. Prin reprezentarea DNA la cele două termene în litigiul în discuţie, pârâta nu a exercitat funcţia de consilier juridic, pentru a se putea reţine existenţa unei situaţii de incompatibilitate pentru exercitarea concomitentă a celor două funcţii.

73. Circumstanţele cauzei reflectă un concurs de împrejurări care au condus la desemnarea pârâtei B. să reprezinte DNA în litigiul de contencios administrativ, însă faptele principale, constând în desemnarea de către pârâtul A. şi participarea pârâtei procuror la cele două termene din dosarul respectiv au fost deja reţinute în conţinutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

74. Aspectele imputate pârâtei din perspectiva abaterii reglementate de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 reprezintă în realitate numai consecinţe ale conduitei neconforme subsumate abaterii reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din lege şi reflectă, în ceea ce o priveşte pe pârâta procuror, incertitudinea cu privire la temeiul de drept în baza căruia asigura reprezentarea DNA, lipsa de familiaritate cu specificul litigiilor de contencios administrativ, precum şi încercarea de justificare a participării sale şi de asigurare a unei reprezentări corespunzătoare a instituţiei în baza desemnării dispuse de procurorul-şef adjunct al DNA.

75. În consecinţă, se reţine că acest concurs de împrejurări - absenţa motivată atât a procurorului-şef al DNA, cât şi a consilierului juridic - denotă finalmente intenţia pârâţilor de a asigura reprezentarea DNA în cauza de contencios administrativ, nefiind identificate elemente care să contureze o conduită de nerespectare a regimului incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege.

76. Pentru argumentele expuse, nu poate fi reţinută în sarcina pârâtei B. săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare

77. Conform art. 100 din Legea nr. 303/2004 şi art. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, sancţiunile disciplinare se aplică proporţional cu gravitatea abaterilor săvârşite şi în raport cu circumstanţele personale ale magistratului.

78. În sensul celor expuse anterior, abaterea disciplinară reţinută în sarcina pârâţilor şi contextul în care au fost săvârşite faptele analizate din perspectiva angajării acestei forme de răspundere nu reflectă o gravitate deosebită care să justifice aplicarea unei sancţiuni cu grad sporit de severitate.

79. Gravitatea abaterii disciplinare nu poate fi minimalizată, fiind conturată de incompatibilitatea dintre standardele de conduita profesională impuse procurorului - privite atât prin prisma rolului de apărător al ordinii de drept, cât şi prin prisma rangului central al unităţii de parchet - şi fapta de nerespectare a unor dispoziţii legale şi regulamentare.

80. Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere că faptele reţinute în sarcina pârâţilor reflectă o conduită profesională neconformă, care nu este însă caracterizată de o atitudine psihică negativă a procurorilor şi care a fost circumstanţiată în realitate de un complex de împrejurări în contextul intenţiei de asigurare a apărării unităţii de parchet în cadrul unui litigiu.

81. Aceste elemente au valenţa unor circumstanţe atenuante în procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare.

82. În procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare sunt avute în vedere şi circumstanţele persoanele ale pârâţilor, care nu au mai fost sancţionaţi disciplinar şi a căror activitate se cuvine a fi apreciată corespunzător funcţiilor deţinute în cadrul DNA.

83. În concluzie, Înalta Curte apreciază că aplicarea celei mai uşoare sancţiuni disciplinare, constând în "avertisment", prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, este suficientă pentru a atrage atenţia procurorilor cercetaţi cu privire la fapta săvârşită şi la necesitatea de a-şi adapta în viitor conduita profesională la standardele specifice funcţiei deţinute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 9P din 11 septembrie 2018, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2018.

Casează în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare, admite în parte acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară.

În temeiul art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplică pârâtului A. - procuror-şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sancţiunea constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din aceeaşi lege.

În temeiul art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplică pârâtei B. - procuror şef serviciu în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din aceeaşi lege.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2019.

Opinie separată cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004

Consider că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, în privinţa ambilor intimaţi-pârâţi, astfel încât recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 9P din 11 septembrie 2018, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2018 trebuia să fie respins ca nefondat, pentru următoarele argumente:

1. Potrivit art. 99 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod nejustificat a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

Pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesară întrunirea elementelor constitutive ale acestei abateri, cu referire la latura obiectivă şi latura subiectivă.

Sub aspectul laturii obiective, pentru existenţa abaterii disciplinare, în afară de elementul material constând în încălcarea unor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente, este necesară producerea urmării imediate, constând în deteriorarea încrederii şi respectului funcţiei de magistrat şi afectarea imaginii justiţiei ori a drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane, precum şi existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârşită şi rezultatul produs.

Sub aspectul laturii subiective, existenţa abaterii disciplinare presupune nesocotirea conştientă şi nejustificată a acelor dispoziţii legale şi regulamentare care se circumscriu unor atribuţii de serviciu cu caracter administrativ ale magistratului.

Astfel, trebuie dovedit caracterul nejustificat al încălcării obligaţiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

Poate fi considerată nejustificată acea conduită a magistratului care, deşi avea cunoştinţă de îndatoririle sale şi de conţinutul actelor normative emise în vederea unei bune administrări a instanţei sau parchetului, nu şi le-a însuşit, ignorând cu intenţie aceste norme şi manifestând o atitudine volitivă discreţionară, de acceptare sau urmărire a rezultatului vătămător.

Nerespectarea obligaţiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente poate avea caracter justificat doar în situaţia existenţei unor motive temeinice şi pertinente, a unor circumstanţe personale sau împrejurări obiective care impun, în mod necesar, această conduită.

Motivele justificate nu sunt limitate la situaţiile de forţă majoră şi caz fortuit, pentru că aceste împrejurări înlătură vinovăţia independent de cerinţa caracterului nejustificat. Cu alte cuvinte, chiar şi în lipsa din textul legal a sintagmei "în mod nejustificat", tot nu putea fi reţinută existenţa abaterii disciplinare în prezenţa cazului fortuit.

De aceea, pentru exonerarea de răspundere disciplinară, legea nu cere dovedirea unor împrejurări mai presus de voinţa părţii, imprevizibile şi insurmontabile, lăsând la aprecierea instanţei disciplinare stabilirea caracterului justificat, prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei.

2. În sarcina pârâtului procuror A. s-a reţinut că, în calitate de procuror şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care îndeplinea atribuţiile procurorului şef aflat în concediu legal de odihnă, a emis şi semnat adresa nr. x/16.08.2017, prin care a desemnat pe pârâta procuror B. să reprezinte Direcţia Naţională Anticorupţie la judecarea dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cu încălcarea dispoziţiilor art. 18 din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul M.J. nr. 1643/C/15.05.2015, cu referire la atribuţiile consilierului juridic.

Apreciez că această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, atât sub aspectul laturii obiective, lipsind urmarea imediată, cât şi sub aspectul laturii subiective, nefiind îndeplinită cerinţa caracterului nejustificat al încălcării.

2.1. Contrar opiniei majoritare, consider că fapta imputată pârâtului procuror A. nu a avut drept consecinţă nici asigurarea unei reprezentări efective a Ministerului Public în procesul ce făcea obiectul dosarului nr. x/2017, nici încălcarea principiului egalităţii părţilor în procesul civil şi nici afectarea intereselor legitime ale reclamantei C..

Astfel, la termenul din 17.08.2017, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, instanţa de judecată a constatat că dosarul se află încă în procedura de regularizare deoarece copia cererii introductive şi a înscrisurilor ataşate au fost comunicate pârâtului la 16.08.2017, astfel că a dispus amânarea judecăţii pentru formularea întâmpinării. Reclamanta, prin avocat, a precizat că este de acord cu solicitarea pârâtului.

Apoi, la termenul din 13.09.2017, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acea dată, avocatul reclamantei a ridicat problema lipsei reprezentării legale a pârâtului, context în care doamna procuror B. a precizat că nu s-a prezentat în calitate de reprezentant al Ministerului Public conform art. 92 C. proc. civ., ci în calitate de reprezentant al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Instanţa a reţinut că doamna procuror B. nu are la acel termen calitatea de reprezentant al pârâtului şi a dispus amânarea cauzei pentru a se depune dovada calităţii de reprezentant şi anumite înscrisuri.

Se poate observa că prezenţa doamnei procuror B. la cele două termene de judecată, în circumstanţele care vor fi analizate în continuare, nu a fost în măsură să pună pârâtul procurorul şef al Direcţiei

Naţionale Anticorupţie într-o poziţie procesuală avantajoasă, care să rupă echilibrul în exercitarea legală a drepturilor procesuale, în mod egal pentru ambele părţi.

2.2. De asemenea, contrar opiniei majoritare, consider că împrejurările concrete în care a fost emisă adresa nr. x/16.08.2017 de către pârâtul procuror A. sunt de natură a atribui caracter justificat faptei.

Astfel, în Statul de funcţii şi personal al Direcţiei Naţionale Anticorupţie aprobat prin Ordinul M.J. nr. 2204/C/2015 figurează un singur post de consilier juridic, acesta fiind ocupat de doamna D., personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Singurul consilier juridic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie se afla începând cu data de 17.08.2017 în concediu legal de odihnă, aprobat anterior, astfel încât se afla în imposibilitate de a asigura reprezentarea insituţiei în instanţă la primul termen fixat.

Citaţia emisă în dosarul nr. x/2017 a fost comunicată Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu scurt timp înainte de termen, fără a fi însoţită de copia cererii de chemare în judecată şi înscrisuri. Aceste acte au fost înmânate doamnei procuror B. la data de 16.08.2017, ora 11:31, astfel cum rezultă din menţiunile olografe de pe adresa nr. x/16.08.2017 .

În aceste împrejurări, pârâtul procuror A., în calitate de procuror şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care îndeplinea atribuţiile procurorului şef, a semnat o cerere de amânare în vederea formulării întâmpinării, expediată prin fax către instanţă, precum şi adresa nr. x/16.08.2017, prin care a desemnat pe pârâta procuror B. să reprezinte Direcţia Naţională Anticorupţie la judecarea dosarului. Emitentul acestei delegaţii a urmărit asigurarea unei apărări corespunzătoare şi legale în proces a conducerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fără a prevedea şi accepta că astfel ar fi afectate statutul funcţiei de procuror ori drepturile/interesele legitime ale părţii adverse.

3. În sarcina pârâtei procuror B. s-a reţinut că s-a prezentat în şedinţă la termenele din 17.08.2017 şi 13.09.2017, în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi a pus concluzii în calitate de procuror desemnat să reprezinte procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 18 din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aprobat prin Ordinul M.J. nr. 1643/C/15.05.2015, cu referire la atribuţiile consilierului juridic.

Apreciez că această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, atât sub aspectul laturii obiective, lipsind urmarea imediată, cât şi sub aspectul laturii subiective, nefiind îndeplinită cerinţa caracterului nejustificat al încălcării.

3.1. Contrar opiniei majoritare, consider că fapta imputată pârâtei procuror B. nu a avut drept consecinţă nici asigurarea unei reprezentări efective a Ministerului Public în procesul ce făcea obiectul dosarului nr. x/2017, nici încălcarea principiului egalităţii părţilor în procesul civil şi nici afectarea intereselor legitime ale reclamantei C..

În acest sens, sunt valabile considerentele expuse anterior la pct. 2.1, care nu vor mai fi reluate.

3.2. De asemenea, contrar opiniei majoritare, consider că împrejurările concrete în care pârâta procuror B. s-a prezentat în şedinţă la primele două termene acordate în dosarul nr. x/2017 sunt de natură a atribui caracter justificat faptei.

Împrejurările anterioare şi concomitente termenului din 17.08.2017 au fost expuse anterior la pct. 2.2, argumentele respective îşi păstrează valabilitatea şi nu vor mai fi reluate.

Referitor la termenul din 13.09.2017, prezenţa în instanţă a pârâtei procuror B. a fost justificată de imposibilitatea de prezentare a consilierului juridic D., care în mod intempestiv, a acuzat probleme de sănătate şi a fost supusă unui tratament medical, fiind internată ambulatoriu în perioada 12.09.-16.09.2017, la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila", conform înscrisurilor de la dosar I.J.

Având în vedere natura urgentă a cauzei şi miza procesului, prin prezenţa în instanţă a procurorului desemnat de conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a urmărit asigurarea unei apărări corespunzătoare şi legale în proces a pârâtului, fără ca pârâta să prevadă şi să accepte că astfel ar fi afectate statutul funcţiei de procuror ori drepturile/interesele legitime ale părţii adverse.

JUDECĂTOR,

Opinie concurentă cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004

În temeiul art. 426 alin. (5) C. proc. civ., formulez prezenta opinie concurentă, întrucât consider că motivele de recurs referitoare la această abatere trebuie înlăturate şi pentru următoarele argumente:

În sarcina pârâţilor procurori, recurenta a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 62/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind participarea procurorului în cauzele civile, precum şi a dispoziţiilor pct. 10 lit. C) din Anexa 3 la acelaşi ordin.

Apreciez corectă motivarea expusă de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în cuprinsul hotărârii atacate.

S-a stabilit în fapt, pe baza probelor administrate, că pârâta procuror B. a fost desemnată să reprezinte Direcţia Naţională Anticorupţie la judecarea dosarului nr. x/2017 în baza art. 80 C. proc. civ. (reprezentant al părţii), iar nu în calitate de procuror al Ministerului Public conform art. 92 C. proc. civ. (participant).

Această situaţie de fapt nu a fost contestată de recurentă, iar cererea de recurs nu cuprinde motive care să justifice reevaluarea probatoriului şi schimbarea concluziilor instanţei disciplinare pe aspecte de temeinicie.

Ordinul nr. 62/01.04.2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modificat prin Ordinul nr. 58/27.03.2017, se referă la participarea procurorului în cauzele civile în condiţiile art. 92 C. proc. civ., fără a reglementa situaţia din speţă, când conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie are calitate de pârât în proces şi se pune problema reprezentării legale a instituţiei.

Aşadar, nu este întrunită latura obiectivă a abaterii disciplinare, nefiind realizat elementul material, din moment ce nu se poate reţine încălcarea ordinului anterior menţionat, care nu era aplicabil în cauză.

JUDECĂTOR,