Renunciation of appeal in administrative litigation and annulment of prior judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) accepted the appellant-claimant's request to renounce the trial and consequently annulled the second-instance decision, leaving no final judgment on the merits in force. The dispute arose from an administrative challenge filed by a private party against the Romanian Naval Authority to annul an inspection report, a ship retention order, and the rejection of an administrative complaint. Although the first instance court declined jurisdiction to the Court of Appeal, which subsequently dismissed the action as inadmissible, the procedural posture changed when the appellant formally renounced the suit during the extraordinary appeal phase. The decisive legal basis rested on the principle of disposability under Article 9 of the Civil Procedure Code and Article 406(1) and (5), which allows parties to renounce the trial at any stage, including in extraordinary appeals, obligating the court to take note of the renunciation and order the annulment of the prior decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ, art. 406 alin. (5) C. proc. civ; Renunciation of appeal in administrative litigation and annulment of prior judgment: Împotriva Sentinţei civile nr. 86 CA din 19 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 noiembrie 2015, pe rolul Tribunalului Constanţa reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, a solicitat anularea următoarelor acte emise de pârâtă: Raportul de inspecţie din 2 noiembrie 2015, Ordinul de reţinere din data de 2 noiembrie 2015 pentru nava B. şi Adresa nr. x din 10 noiembrie 2015 referitoare la respingerea contestaţiei administrative.
Prin Sentinţa civilă nr. 621 din 15 martie 2016, Tribunalul Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31 martie 2016, sub nr. x/2015.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 86 CA din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 86 CA din 19 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
5. Cererea de renunţare la judecată
La data de 19 februarie 2019 recurenta - reclamantă A. a formulat, în temeiul art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., o cerere de renunţare la judecata cauzei ce face obiectul prezentului dosar.
II. Cu privire la cererea de renunţare la judecată
Examinând cererea de renunţare la judecată, se constată că aceasta a fost comunicată părţii adverse, care prin înscrisul depus la data de 10 mai 2019 a solicitat să se ia act de cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecată.
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamanţilor, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, precum şi dispoziţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când renunţarea se face în căile extraordinare de atac, instanţa va dispune şi anularea în tot sau în parte a hotărârii, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante privind renunţare la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar şi va anula sentinţa pronunţată în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea recurentei-reclamante A. la judecată.
Anulează Sentinţa civilă nr. 86 CA din 19 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.
GGC - CP